Pășim pe calea timpului, parcă orbește,
Crezând că vom atinge, cândva
eternitatea,
Uitând însemnătatea verbului
''iubeste'',
De parc-un deget ne împinge, ne gonește,
Să n-apucăm să prindem realitatea!
Tristeți ne înconjoară și-adâncile
tăceri,
Străini unii cu alții, ne duce pe-un
torent,
Cu-o insipidă viață, cu obstacole,
dureri,
De-am vrea vreo altă, nici n-ai cui să
ceri,
Un pic de timp și-un strop de sentiment!
E mintea doar coșmare, de vis ne-am
rupt,
Speranțe nu avem, mereu suntem în
goană...
La capăt să ajungem, fugim neîntrerupt,
De sevă goi suntem, puterea ni s-a supt,
Neștiind de paradis o fi sau vreo
bulboană !
Pustiu pare pământul și fără de culoare,
Cuvinte nu mai scoatem, ni-i
glasu-năbușit...
Senină zi n-apare, ci doar un negru
soare,
Ca la total-eclipsă, vedem că-ncet ne
moare
Și aeru-l simți greu, de parcă-i spre
sfârșit!
Și mă-ntreb, eu, oare, ce soartă-i pe
Pământ?
Păcate, ce-am făcut plătind așa de mult?
Uitat-am de credința, de datul jurământ?
Omenia am pierdut-o și tot ce-avem mai
sfânt,
Navigând fără busolă, într-al oceanului
tumult?
E timpul să ne oprim din fugă-n
depărtări,
Să facem vreun popas, să ne uităm în jur!
Să ne privim unii pe alții, cătând prin
cugetări,
Să prindem pulsul vieții, palpând prin
căutări,
Că, fericirea nu-i la capăt, ci-aicia
primprejur!
(versuri din volumul ”Pe urma pașilor
pierduți”)
Zace
orașul ca-n mormânt...
O noapte neagră s-așterne peste-orașul
adormit,
Se prelinge, ca smoală, de pe-un alt
parcă tărâm...
Alene, ca panteră languroasă și-o
privesc uimit,
Cum se-apropie de mine, dar nu stau la
tocmit,
Mai departe îmi port pașii fugind pe
caldarâm,
Tăcerea nopții s-o sfărâm...
Mă pierd printre clădiri, sub lumini de
felinar,
Suflarea să mi-o trag, bătăile inimii
s-ascund...
Departe mă avânt, singur sufletu-mi
hoinar,
Al nopții vagabond, ca prin talazuri
marinar,
În liniștea orașului, mai mult să mă afund,
Simțindu-i pulsul muribund...
Că-i ora cea târzie, plină de misterul
anumit,
Când la ferestre, una câte una, luminile
se sting...
Când, oamenii adorm, unii cu suflet
mulțumit,
Alții, cu vinovatul gând, că poate-au
pătimit,
Simțind aripile coșmarului, cum mințile
le-ating
Și-n somn mistuitor îi-mping...
Și-i grea tăcerea, tare, ca o lespede de
piatră,
Te-apăsa pe suflet, ca zale-n locu-i de
veșmânt...
Un buf mai plânge câteodată, speriat
câinele lătră,
Treziți din somnu-adânc, de hohotul de
idolatră,
Al vreunei sărmane, ce se tânguie cu
legământ,
Că n-o mai călca vreun jurământ...
(Și-apoi... zace-orașul ca-n mormânt...
)
(versuri din volumul “Pe tărâmuri neumblate”)
Vânzător
de vechituri
Veniți, frați buni, că am marfă bună pe
tarabă,
Nimic nu-mi lipsește, mi-e plină cu de
toate...
Am vrute și nevrute, pentru ce v-ați
dori voi treabă,
Nu stați pe gânduri, întrebați cât costă
mai degrabă,
Orice prin cap vă trece și cum mintea vă
socoate,
Îmbulziți-vă, hai, dați din coate!
Vând coșu-acela-n stânga, plin cu feluri
de memorii,
Unele-s mai noi, altele-s mai vechi,
după dorință...
Au amintiri, unele-s fermecătoare, cu
vraja comorii,
Altele-s rele, cu omenești greșeli și
planuri iluzorii...
Unele-s cu trăiri bune, fericite, cu
haz, făgăduință,
Altele-s nesăbuite, după preferință!
Vând conștiințe, unele curate, altele-s
camuflate,
În stare foarte bună, cumpărați-le fără
de frică...
Sunt din acelea, sau sfințite, albe,
imaculate,
Sau, din alea, mai... așa, ce-au fost
bine spălate.
Habar n-are careva, cine să știe și
să-ți interzică?
N-are nimeni ce să-ți zică!
Vând deasemeni și pachete, pline cu
prestanță,
Pentru cei dornici, cărora pe drum le-a
fost pierdută...
Mai multe informații, vis-a-vis, la
magazinul Ignoranță,
La colț, între strada Deznădejdii și
strada Speranță,
Numai că, funcționara-i cam nervoasă,
surdo-mută,
Dar se-ndulcește cu valută!
Vând și-ndrăzneală, curaj berechet și
eroism în saci,
Vă dau cât vreți, dacă doriți, puteți să
umpleți carul...
Am și vorbe goale, gogoși umflate, de
muțești și taci,
Să ții discursuri, mare politician să
fii, când n-ai piștaci
Și, când simți că ți-ai întregit pe
cinste monetarul,
Lasă flecăreala și fă pe demnitarul!
De nu-s bani în buzunar, nu-i bai, că nu
contează,
Mă plătiți, de-aveți la teșcherea
respect și gingășie...
Că, și la mine câteodată, bunătatea-mi
dormitează,
Răutatea-n musafirie-mi vine uneori și
cochetează,
Dar o pun eu la mezat, că-s specialist
în pungășie
Și-o vând, pe un dram de duioșie!
(versuri din volumul ”Pe tărâmuri
neumblate”)
Roșul,
regele culorilor
Azi, mi-am zis să-mi aleg una din
culori,
Din cele, ce mai des le pun pe
șevalet...
E cea mai caldă, ce-o întâlnești la
flori,
La trandafiri, la maci, garoafe și
bujori
Și, pe retină ți se-mplântă ca stilet!
E... Roșul, culoare de Demon, Iad și
Sfinți...
Culoarea sângelui scurs în războaie și
pe-altare...
Culoarea împăraților și-a stăpânilor de ginți,
Al feței, când fără scrupule încerci să
minți,
A scânteierii, ce-aprinde iască din
amnare!
Culoarea rubinului și-a senzualelor
dorinți,
Ce te ridică-n slăvi și te coboară în
vâltori...
A vinului, ce te-amăgește în nopțile
fierbinți,
Pierzând redute, ce ridicaseși din
credinți,
Lăsându-ți pradă sufletul la orice
impostori!
E culoarea, ce urlă-n flăcări și
te-orbește...
A rănilor scurse, uscate pe piatra
milenară...
A lavei vulcanilor, ce din străfunduri
izbucnește...
A gurii-n sărut sau, când cu mânie îți
vorbește,
Furia revărsând-o, te împroașcă cu ocară!
Roșu-i sângele scurs în
nemiloasele-abatoare,
Al zăpezilor bacoviene înroșite de
ftizie-n ierni...
Al cărnii zdrențuite de tunurile
devastatoare,
Al viețuitoarelor sfârtecate, fără
milă-n vânătoare,
Al... Domnului, din plăgile ce-n suflet
ți le-așterni...
Roșul e însă și-al zorilor, apusurilor
ce sângerează...
Al mamelor, când dătătoare sunt de
viață....
E prima culoare a luminii când se
dispersează,
Când din întunecimi răzbate și pulsează,
E... Regele Culorilor, când omoară, când
răsfață...
(versuri din volumul ”Ut pictura
poesis”)
Negustorul
de visuri
Pe malul timpului mă surpă-ncet
gândul...
Mi se-opreşte visul pe minutarul
răstignit...
La capăt de drum aştept să-mi vină
rândul,
Lăsând calul să pască, de-un ciot
priponit...
Rândul... c-un ban să-mi cumpăr
speranţă...
Urc treaptă cu treaptă, s-ajung pare
greu...
Puteri nu mai am, nici măcar cutezanţă,
Un zid mi se-nalţă, oprindu-mă mereu...
Nu-i nimeni să m-ajute, de mână să mă
tragă...
Se-nghesuie şi alţii, cu vlăguite
chipuri...
Cotrobăieşte negustorul, să-mi dea din
desagă,
Înţepenit insă mi-i trupul, pe mal între
timpuri...
Se-mprăştie-n jur totul, ca o fugace
viziune...
Decorul se schimbă, ceaţa-n ochi
s-aşterne...
Degeab-aştept, în ultim ceas, parc-o
minune,
Neputinţa mă opreşte, dezolarea mă
cerne...
Mă-nghite-aşteptarea şi pe strunele
tăcerii,
Sonată-mi cântă timpul în zadar
pierdut...
Uscate visuri, pe brazde-adânci ale
uitării,
Scaieţi devin, de vânturi duşi, câmpului
tribut...
Iar clipe-oi număra, ca pân-acum
trecute...
Pe-alt negustor să vină, voi aştepta cu
agonie...
Pe malul timpului, cu voci supuse-n
gând, tăcute,
Răbdare fac... speranţă, poate-mi va da
si mie!
(versuri din volumul ”Apostol fără
nume”)
Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou: Născută pe plaiurile moldovenești, la Botoșani, mi-am
petrecut copilăria, adolescența și m-am format ca om pe meleagurile vasluiene.
În țară m-am ocupat de muzică, studiind vioara și participând la diverse concursuri
republicane ca solistă și-n orchestra de pionieri și elevi mai târziu, cu multe
distincții la acea vreme! Studiile superioare le-am făcut la Iași, la
Facultatea de Medicină și Farmacie „V. I Popa”, continuându-mi apoi
specializarea ca internist în Grecia, la Atena, unde m-am stabilit definitiv și
mi-am format familia. Paralel cu medicina, m-am ocupat de pictură, luând parte
la diverse expoziții locale, în țară, în anii studenției, dar și în Grecia după
stabilirea mea, devenind membră a “Organizației Medicilor Artiști Moderni”, cu apariții în multe reviste de cultură, fiind trecută
în ”Albumul Medicilor Pictori” din Grecia. Însă nu m-am oprit aici, ci
căutând cu aceeași pasiune și neliniște să mă exprim, m-am dedicat poeziei. Am
debutat literar în aprilie aprilie 2015, cu volumul de autor “La răscruce de lumi”, publicat la editura "SINGUR" (fondator și
director poetul Ștefan Doru Dăncuș). Sunt colaborator al ziarului „Radio Metafora - visul
românilor de pretutindeni” (coordonator Octavian Păun – Seattle, U.S.A.) și
al revistei “Orizonturile bucuriei” (Revistă de Credință, Atitudine, Cultură și Civilizație
ortodoxă, președinte, fondator și coordonator Ioan Nicolae Mușat). În vara
anului 2016 am avut onoarea de-a deveni membru al Uniunii Scriitorilor Europeni
de Limbă Română (președinte-fondator poeta Diana Ciugureanu-Zlatan). Poezii și recenzii despre poezia scrisă de Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou au fost incluse în volumele și publicațiile literare: “Apropieri” (autor Mariana Gurza, 2017), “Lumina din cuvinte" (autor Dorina Stoica, 2017), "Observatorul" (Toronto), "AGERO" (Stuttgart), "Regatul cuvântului" (Institutul Cultural Român din Bruxelles), "Confluențe literare", "Melidonium" (fondator și președinte scriitoarea Emilia Tutuianu, cea care a semnat și prefața volumului de poezii "La răscruce de lumi"), “Orizonturi”, “Singur”, “Armonii culturale”, “Constelații diamantine”, “Logos și Agape”, “Cuvânt și iubire”, “Armonia” (Saltmin Media), “Miorița” (U. S. A. Newspaper), “Ziarul informațional” (Ben Todică, Australia), “Destine literare” (revistă de cultură editată de Asociația Canadiană a Scriitorilor Români), Revista ASRLQ și altele.
“Prin
cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul.
Prin pictură, și-a creionat veșnicia. Volumul de poezie și culoare “Ut
pictura poesis”, reprezintă un
moment de maturitate în creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un
titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu
atenție a unui volum complex. Mesajul Annei Nora Rotaru, este unul edificator:
un îndemn pentru
pregătirea raiului nostru…” (recenzie la volumul “Ut pictura
poesis” semnată de poeta Mariana Gurza)
Coautor în volume colective:
Antologia de Literatură Contemporană "Lyrics et
Prosa" (volumul 2, editura “Națiunea”, 2016)
Antologia “ASCIOR 2017 de Literatură și Teologie”
(coordonator Ioan Nicolae Mușat)
Volume publicate:
La răscruce de
lumi (editura „Singur”, aprilie 2015)
Apostol fără nume (editura „Singur”, martie 2017)
La granița-ntre
vise (editura „Singur”, martie 2017)
Pe urma pașilor
pierduți (editura „Singur”, martie 2018)
Ut pictura poesis (volum de picturi personale și poezii, editura „Singur”,
martie 2018)
Pe urma pașilor pierduți (editura Singur, 2018)
Pe urma pașilor pierduți (editura Singur, 2018)
În curs de
publicare:
Pe tărâmuri
neumblate (volum de poezie)
Copyright © 2018 Anna-Nora
Rotaru-Papadimitriou
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului