Mă veți iubi!
Vă rog, credeți, trăiesc în minunare,
sunt doar venit din spațiul sideral.
Am părăsit, în sete, Carul Mare
să vă-nmiresm, de-a pururea, astral.
Sunt venetic pentru această viață,
catalogat în ceruri: iubitor.
Mă iartă, Mamă, tu, Iubito-nvață
că sunt venirii pururea dator.
Venirea mea – ah, setea Frumuseții
cum trebuie s-o dau către pământ!
Fântâni de uscăciune-și pierd pereții
când dorul udă stelele-mi din gând.
Nu sunt născut! deci n-aveți cum crezare
că suntem semeni ochi și gând și trup;
priviți-mă ca Scop și Înălțare,
nu cum în forma OM azi mă întrup!
Iubirea mea de rugă-n datorie
coboară ceru-n verde-roșu nimb;
sunt sideral! sunt suflet! poezie!
Prieteni dragi, nu pot pe lut doar să mă schimb!
Dar, coborând pe Oiștea Măiastră,
tandreții voastre mă voi potrivi
să vă aduc de prin Lactei colastră…
și, de mirare, voi mă veți iubi!
Sufletul care străbate ceruri lasă urme
m-ar întrista să nu fie așa
uneori amerizează din vis pe lacrima
ținută în lacătul ochiului, la colț
să plutească în largul umorilor imaginea
lăsată dovadă pe retină prin trecerea ta
de aceea, suflete, nu întreba de ce urma ta
se prinde de-a mea în aer ca răsuflare
e închinare de trup în fața oglinzii –
carnalul care trece din seama ta în seama mea
da, suflete, urma ta înoată în imaginea mea
iubita coboară dintre stele să culeagă urme
cu urma din imaginea mea aș vrea
cumva să se contopească, să ne aflăm așa
până se usucă lacrima înlănțuită… cât aș vrea!
Calea
Cale-n azur, în timp te vrei stăpână
pe frunte și speranță, pe vis, știu
ești setea din izvorul care-ngână
lied trist și galben, dospit în miez mieriu.
E ziua-n care gheața și brumarul
coboară braț la braț până-n undrea
să ne privească încheind pieptarul
pe cordul care stele număra
Vom îndrepta cu vină-n frigul iernii
lumea de gheață scursă între noi
și vom veni la sute de vecernii
ce vor topi ce-am fost în doi: un sloi
Legate, dragostea și veșnic cerul
sunt „gheața de la mal” și sunt misterul…
Iată, m-am apropiat
Iată, m-am apropiat de tine, Doamne,
tu privești peste mine, încă
nu-mi auzi ruga de a mă prinde
în privirea ta, de a fi în ea
Iată că înțeleg insectele, noaptea
se prăbușesc în lumina flăcării
care privește peste ele, peste tot, aiurea
și, poate, n-au timp să-și încheie ruga
ruga lor, care-i și ruga mea
de a fi insecta din lumina ta
de a fi cuprins în ea
Iată, m-am apropiat de tine, Doamne,
calc hotărât pe scena
în care trebuie să-mi joc rolul roții,
să-mi închei calea în lumina
privirii sau flăcării tale
precum orice insectă care fuge de întuneric
în moarte.
M-a părăsit speranța
Nici nu mai știu de când m-a părăsit speranța
de a mă întoarce la mine
totul seamănă cu pagina arsă fără milă
și scrumul aruncat în curentul Cheilor
e ca și cum scrumul ar lupta
să se refacă-n scriitura de suflet ars
doar pentru a-mi asculta încă o dată jelania
ori poate inima spulberată acolo
într-un desen cu săgeată care străpunge, pueril
ar încerca să bată precum clopotul în dungă..
Totul seamănă și cu un loc văzut pentru mâine
în care tu mă vei găsi cum nu sunt
adică mai aproape de mine ca de Dumnezeu
Se-aud cântece în mine, simfonii de toamnă
poate bolboroseli de-ale râului în căutarea izvoarelor
eu așez între ele această rugăciune curată
ca scrumul să-ntocmească scriitura arsă
precum slujba preotului pomenirea la șapte ani
a celui îngropat ca soldatul în tranșeu
Se-aud în mine cântecele pământului
și nu mai știu care bucurie a timpanului
îmi va face semnul crucii deasupra
nu mai știu ce duh va împleti prin timp
aceste rânduri de sub conifere seculare rămase
cu rășina aprinsă în candela Cerului
aici, unde Dumnezeu se odihnește
sfințind cu veșnicie altarul
Bisericii de Brazi
înaintea nunții mele din Cuvânt.
Ioan Dan Bălan (Ioan Dănuț Bălan, n. 30 mai 1951, Victoria, comuna Hlipiceni, Botoșani, d. 17 decembrie 1922): A făcut școala generală pe plaiurile natale și liceul la Iași (Costache Negruzzi), apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara. Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o însă în Valea Jiului, la Petrila, pe care a iubit-o și ai cărei oameni i-a iubit din tot sufletul. A fost profesor, în mare parte, la Școala nr. 5 din Petrila. După relaxarea adusă de revoluția din 1989 a fost directorul unor periodice (Datina, Noi), redactor-șef la revista Viața de la Est la Vest, membru în colegiul director al revistelor Confluențe literare internaționale și Revista de etnografie, antropologie și folclor, a fost directorul editurilor Monada și Confluențe din Petrila. Ioan Dan Bălan a fost, de asemenea, membru al Asociației Scriitorilor din Județul Hunedoara, membru al Ligii Scriitorilor Români, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și - din 2011 - membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Ioan Dan Bălan a debutat în 1974 în presa locală cu proza Din vremuri trecute, în presa literară în 1987 în revista Vatra cu proza Hoțul, debut confirmat în Orizont (numărul 20 din 1988) cu proza Negura, iar în volum la Editura Facla din Timișoara, în volumul colectiv În căutarea timpului prezent, cu ciclul de proze scurte Întâlnirea (în urma câștigării unui concurs de debut în volum). A publicat volume de poezie, proză, reportaje, studii etnografice, culegeri de folclor, în special legende.
Volume de POEZIE publicate: 22 de volume, din care unul la Editura Poètes à vos plumes, Paris, Franța. Poezia lui evoluează spre o tot mai puternică spiritualizare, cum dovedesc, de exemplu, mai ales volumele Bosonopoeme, Poemele Surplombei, Pro Logos și Pro Logos, De Înălțarea Vieții. A publicat, de asemenea, 11 volume de PROZĂ (proză scurtă și romane), cu subiecte inspirate mai ales din viața momârlanilor, a locuitorilor actuali ai Văii Jiului, inclusiv mineri, sau din istoria înaintașilor daco-geți, gravitând în special în jurul muntelui Kogayon, ca simbol. Sunt și unele proze legate de locurile nașterii sale, zona Botoșanilor. A publicat și 5 volume de REPORTAJE, legate și ele de zona Văii Jiului, 4 volume de STUDII ETNOGRAFICE, din care unele în colaborare cu Elisabeta Bogățan. Între acestea, cartea Momârlanii. Tradiții, credințe, obiceiuri este o carte de referință pentru zona puțin cunoscută și cercetată locuită de momârlani. A mai publicat și 10 volume de CULEGERI DE FOLCLOR (PRELUCRĂRI FOLCLORICE), mai ales legende, între care unele în colaborare cu Elisabeta Bogățan. A publicat în majoritatea revistelor literare importante din țară.
A primit numeroase PREMII LITERARE în țară dar și în străinătate, între care premii la Festivaluri internaționale de poezie, patru premii ale Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara și un premiu în Germania, la München, Premiul Novalis și Diploma Lob und Anerkennung für aussergewöhnliche Lyrik Novalis-Kreis. A fost cuprins în numeroase ANTOLOGII ȘI DICȚIONARE în țară și peste hotare (Germania, Canada, Franța, Moldova).
Pagină realizată cu ajutorul materialelor și informațiilor puse la dispoziție de soția poetului, d-na Elisabeta Bogățan, căreia îi mulțumesc mult.
Copyright © 2023 Ioan Dan Bălan (Ioan Dănuţ Bălan)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
acordul autorului.