prinsă-n labirint
eu și teama
strecurată viclean
prin ferestrele larg deschise
ale ochilor
ale sufletului
dinspre uimite neînțelesuri
dinspre otrăvitoare smârcuri
de spațiu
și timp
dinspre antice ziceri
precum
homo homini lupus
probate iar și iar
o teamă devoratoare
ce m-alungă pe coridoare
cotite
umbrite
cu aer tot mai greu
de respirare
o teamă
mai lacomă
decât minotaurul
și mai fără scăpare
o teamă
ce pare a fi chiar minotaurul
cu răsuflare de vifor
și cu ținte de-argint
orbitoare
labirintul
e-n mine
m-am luminat deodată
încercând să respir
sub toate tăcerile
năvălind de prin cotloane
și fisuri
mai lacome să mă înghită
decât minotaurul
cel cu o mie de guri
și nici nu știu
când l-am zidit
sau cine l-a zidit
pe neștiute
labirintul din care
unde să ies
și cum să scap
de răsuflarea prelungă
și rece
a minotaurului
ce mă trage înapoi pe tăcute
*
pierdută-n labirint
ecouri mă cheamă
pe mereu altă
înșelătoare
cărare
oglinzile pereților
îmi multiplică imaginea
aiuritoare
uși și praguri
se multiplică
și mă mint
fierbinte cenușa trupului
puțină
rămâne semn
fierbinte cenușa privirii
puțină
rămâne semn
fierbinte cenușa gândului
puțină
rămâne semn
pentru care
nedorită întoarcere
dar totuși
undeva
trebuie să fie
ieșirea
către lumină
*
în aerul stătut al labirintului
de dinafară
și dinăuntru
doar mările sufletului
tălăzuiesc sub furtuni
și-mi adun puterile să zic
pace fie pe mările sufletului
pace fie pe mările aerului
pace fie pe mările gândului
pe când
undeva se aud
demonii dezastrelor
cum trag cu obuze rusești
sfârtecând lumina înțelegerii
demonii care au tras și mai trag
cu obuze de viruși
sfârtecând pământul trupurilor
dar tu
omule fără chip
trebuie să crezi mai departe
în omenie
în lumină
în iertare
în iubire
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Elisabeta Bogăţan
Copyright © 2023 Elisabeta Bogăţan
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.