MARGARETA CURTESCU
ca o hrubă de sticlă poemul
scriu acest poem și un inconfundabil miros de viață
se ridică de peste tot în noaptea când timpul
își freamătă umbrele pe lângă noi
măsluind întunericul
un poem despre eu și tu zăvorâți într-o hrubă de sticlă
unde înconjurați de cuvinte ascultăm povestea lor de iubire
până când ne prefacem în două umbre captive
ce se zbat se zbat în vidul neliniștit și
ca pe două urme de viață
ne absorb neuronii cuvintelor
scriu acest poem și simt cum palpitația inimii tale
îmi devine o simplă amintire cum spasmele
mușchilor tăi se pietrifică de parcă i-ar fi atins
o rază neagră iar mângâierea palmelor
ah această mângâiere cu foșnet de catifea
se subțiază și se preface
într-un fel de uitare apretată
time of death
cum toate se grăbeau să moară pe pământ
în aer pe ape învățam și noi tema zilei
rând pe rând se prăbușeau din cer boeinguri
le îmbrățișau alpii pustiul donețkul
submarine intrau solemn în palate de scoici
turnuri gemene se luau de mână și zburau spre
alte tărâmuri marii și micii buddha cădeau
decapitați sub târnăcoape
delfini se zdrobeau de stânci cârduri de
păsări se aruncau în hău de-atâta jale clopotele
lumii își rupeau limbile și adormeau în patul
lor de plumb
time of death ziceau analiștii de pe aiurea timpul
morții rosteam și noi grăbiți dând foc
arhivelor să ardă totul totul totul
deodată
viitura îmi sparge timpanul îți strig de s-ar naște odată
copilul cu numele meu tatuat pe umărul drept
cu ochii tăi gri alungiți o săptămână să plâng
și să-mi treacă
îmi frec obrazul cu infuzie de crini să-mi vindec
durerea nebună din osul facil orarul meu de care smerită
ascult începe și se termină
cu avalanșe răcoritoare de isterii
colcăie în mine plânsul cu apele lui dezmățate
noapte și zi celulă după celulă se năruie
îmi putrezește inima
creierul mi se dărâmă
straturi - straturi carnea mea
se topește
copilul cu numele meu tatuat pe umărul drept
cu ochii tăi gri alungiți se va naște
cu fața udă de lacrimi
inhalații cu frică
citeam din turnul lui fowles despre sinceritate
era într-o noapte de vară simțeam cum frica
se strecura în odaie ca o aromă violetă de regina-nopții
cum zeloasă mi se îmbiba în cărțile înșirate pe jos
în foile scrise în țesuturile
trezite de convulsii
și inhalam inhalam parfumul acela straniu
care îmi amintea de nopțile când pe urmele mele
pășea căpcăunul să nu mă înghită îi declamam
lungi poeme cu rimă ritm ordonate
frumos în catrene terține distihuri
citeam din turnul lui fowles în jurul meu
frica își țesea coconul din aroma violetă de regina-nopții
doar căpcăunul înduioșat ațipise cu capul pe umărul meu
iulie
mi-ai pus în față oglinda să văd lumina
merelor coapte dar vai peste luciul ei trecuse
deja o mână transpirată o gură duhnind a
alcool o aburise un gând steril
îi străpunse arterele
chipul meu se va pierde astfel printre
vârtejuri de iulie printre cuvintele învălmășite
ale dimineților cu cești de cafea uitate pe
masă printre zgomote de uși trântite
printre arome de parfum instigând zelos la
un ultim război nuclear
fragmente
mi-a luat zile și nopți acest început de
poem cuvintele lunecau pe lângă
mine cu ochii închiși le urmăream
doar liniștea lor de cenușă
mă-mpresura se zbătea
în convulsii
a ars și acest anotimp cu tot cu cerul
încarcerat în lumina subțire a
dorului meu pentru tine
poate că există și un alt fel de tristețe dar
aceasta pe care o simt acum e atât de
vâscoasă încât toți fluturii lumii
se zbat în ea fără speranță
a ars și acest anotimp ar fi nedrept
să renunț
și îți voi spune
și îți voi spune ce înmiresmat mai era locul
acela unde s-au oprit umbrele noastre să
asculte hipnotic pianul lui debussy și să
admire linia unduioasă a notelor
din clair de lune
și îți voi spune ce albă era ușa prin
care cu pruncii în brațe intrarăm direct
în ziua aceea foșnind
uscat a viață
și îți voi spune ce lungă a fost
călătoria în care am aflat de ce cântau
greierii atât de senzual dar și atât de
trist de parcă își lăsaseră slobode
visele și ele uitaseră să li se
întoarcă în somn
desprinderea
începe era din care vor lipsi negreșit
parfumurile tale și toate gesturile cu
care îmi povesteai despre tristețea
ușilor deschise vraiște
să reiau interminabila rugăciune de pace
alungită umbra să mi se întindă pe
zidul de lângă casa noastră
pielea să îmi devină pământ nelocuit
pupilele să îmi conspire împotriva
oglinzii
de aici încolo viața mea să umple tratate
pe care nu le va citi nimeni vreodată
simple tratate de invocat celălalt
capăt al lumii
poemul ramelor pustii
nu credeam să aud vreodată plânsul
sfinxului învins nici să-i învăț oftatul
celulelor irizate de spaimă
simt cum porii mi se deschid
și respiră
dacă dragoste nu e nimic nu e
rame pustii îmi umplu pereții
lumina zilelor netrăite îmi intră în ochi
sorb licoarea anilor subțiați de zgomote
decupaje puzzle
dacă dragoste nu e nimic nu e
și iarăși
aud plânsul sfinxului învins
ca pe o nocturnă prelinsă
în creier
lumina zilelor netrăite licoarea anilor
subțiați de zgomote oscar wilde
hemingway ernest dowson
edgar degas
absint
tablou cu păsări de noapte
tot mai respir praf de mangal tot mai
privesc prin geam stampe în care
de-atâția ani întunericul plutește
invariabil și mângâie leneș
plopul care străpunge
noaptea
tot mai ascult tăcerea păsărilor care
presimt zbaterea nervoasă a ochiului
meu stâng spargerea ceștii de porțelan
geamănă cu diminețile mele ciobul
care îmi va intra apoi în palmă
și desigur picătura de sânge
prelinsă pe imaculata față
de masă
această tăcere de oracol această
tăcere canonică această tăcere
zdrobind răsuflarea ciutelor
ochii lor senzuali mirarea
crângului în zori
tot mai aud mersul pe vârfuri al
ploii și toate regretele norului
ce o trimite la drum
iubirea este de stânga dragostea este de dreapta
ce aveam de toată seara i-am căutat chipul
printre fotografiile vechi?
poate că imortelele cu care conviețuiesc au tresărit
când asfințitul orb mă privea prin geam îndelung
sau poate că tot repetam cuvintele
doctorului cristian andrei
iubirea este de stânga dragostea este de dreapta
aici în stația unde aștept acum un troleu
oricare ar veni primul
plouă cu soare și eu îmi zic nu voi face nicicând
un melanj din politici erotice
că cele de centru-dreapta
ori cele de centru-stânga
nu sunt pentru mine
că tot mai tânjesc
după spațiile cu flamuri oliv
unde palma îmi luneca peste brazde
cu iarbă tăcută și flori siameze
gata să se desprindă
una de alta
și unde iubirea un sentiment
de stânga era
iar dragostea unul de dreapta
ascult cum cineva îmi leagănă
singurătatea în ritmuri de jazz cum
aerul îmi absoarbe cu toți porii
tăcerea
tot mai complice tot mai subțire
tot mai tăioasă
visele nu mi se mai întrupează
nici nu-mi mai pâlpâie
sângele sub crustă
dar zilele se nasc tot mai tinere
pădurile de cedri freamătă
tot mai aproape
și pe dealul cu iarbă vie și moartă
aici unde stau
un copil trece în fugă la vale
și mă întrebă zâmbind
how are you?
paralele noastre
uneori îmi vorbea privindu-mă lung
n-ai știut că și paralele se intersectează
în infinit
îl așteptam dar infinitul acela nu mai venea
nu mai venea
între timp paralele noastre își
făceau loc îndrăzneț
printre grădini cu zarzavaturi și flori
printre alb-negru sau alte culori
se strecurau printre ocheade gelatinoase
treceau direct prin oglinzi lipicioase
din turnuri iatacuri cu blânde stafii
străpungeau dormitoare sufragerii
cu musafiri la mese întinse
sub candelabrele triste
aprinse
printre atâtea și-atâtea treceau
paralel paralele noastre
până se subțiau se rupeau
se pierdeau
în vreun gang
în vreo hrubă
departe
căci infinitul acela nu mai venea
nu mai venea
paralele noastre rămase
în ganguri
în hrube
departe
poezia
s-au împlinit profețiile fulgerele mi-au
intrat direct în vene ploile mi-au
ajuns până la os și iată acum în apa
scânteindă ca o lamă de cuțit
privesc cerul
bate vântul dinspre lanuri netreierate
bate vântul dinspre pâlcuri de
pomi cu fructe exilate între
crengi bate vântul și limbile focului
îmi cuprind mâinile
apoi se-nclină a pace
Prezențe în volume colective și antologii:
Femeia în labirintul istoriei (crochiul „Rusoaica” Irina Cantacuzino, Știința, Chișinău, 2003)
Poezia (colecția Literatura din Basarabia în secolul XX, Știința, Chișinău, 2006)
Ars Amandi (Editura I.C.R., București, 2006)
Poezia acasă. Poeți contemporani din Basarabia (ediția a II-a, Editura Biblioteca, Târgoviște, 2007)
Poeți din Basarabia (Editura Academiei Române, București și Știința, Chișinău, 2010) ș.a.
Cărți publicate:
Prinsă între clamele speranței (versuri, colecția Prima verba, ARC, Chișinău, 1997)
Simple bluesuri (Cartier, Chișinău, 2003)
Eternul Orfeu (eseu critic, colecția Opera aperta, Știința, Chișinău, 2005) Iubirea altfel (Cartier, Chișinău, 2013)
în piața dante (antologie de versuri, Vinea, București, 2014)
poèmes obliques (traducerea Victoria Sicorschi, Vinea, București, 2015) Echinoxul de toamnă (antologie de versuri, TipoMoldova, Iași, 2016)
Inima desenată pe cer (prefața Ioan Holban, Junimea, Iași, 2018)
Satul Hîncești/ Niorcani: File de monografie (Chişinău, 2021)
Copyright © 2023 Margareta Curtescu (Maria Abramciuc)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
Postări
Leave a Comment