CĂTĂLINA BALAN - LIBERTATE

 

Libertate

Poezia
vrea să-și trăiască
Propria viață,
Fără să fie obligată,
Să se transforme,
În ceva,
Ce nu îi aparține...

Îngerul

Îl văd de parcă adesea,
Coboară tot de Sus,
Un înger al visării,
Cu o aripă frântă de piatra,
Crucii pământene...
Și ochii, nici nu văd,

Urechile nu aud,
Doar sufletul mai e viu,
Doar inima mai bate...
Își leagă aripa să zboare,

Și din zbor rămâne
doar o visare...
Un gând și o dorință...


Silabele

Îmi doresc
ca între oameni,
Silabele
să se transforme
În cuvinte

Să nu rămână,
Sunete
(ne)înțelese


Un ecran și o cameră web

Acum pentru a vorbi cu cineva,
Ai nevoie de conexiune la internet,
privirea directă,
este înlocuită de o cameră web

De un ecran, în care poți pune,
Diverse teme de fundal,
Pentru a ascunde dezordinea
Din casă...

Îmbrățișările sunt emoticoane,
Iar când cineva te ceartă
Poți deconecta sonorul,
Sau poți deconecta
Conexiunea la internet.
Acum discuția cu cineva,
De cele mai multe ori
este digitalizată,
Așa este mai simplu,
mai ușor

Uneori este,
uneori nu este...

Unii inspiră timpul, alții îl expiră...

Stau în camera mea
și ascult cum plouă,
aud fiecare strop,
acum câteva zile vântul șuiera
pe la fereastră,
îmi atrăgea atenția asupra timpului,
care trece și nu se oprește,
până când nu ajunge
în cameră, în casă, în tine,
te trezești cu el peste tine,
sau vine el peste alții,
mult mai devreme, mult mai repede, atunci îi simți puterea,
pe neașteptate
Timpul
alege să se accelereze,
până nu rămâne timp în clepsidra vieții.
Unii inspiră timpul, alții îl expiră...



Citește mai multe poezii aici: Cătălina Balan și Cătălina Balan – Vremuri noi
Blog: Terapie pentru suflet
Podcast: Terapie pentru suflet


Copyright © 2023 Cătălina Balan
Utilizarea integrală sau par'ială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.