out of this world
Port o conversație cu mine
fără să știu că asta e,
că vorbesc cu cineva
care umblă incognito
prin scenariul vieții mele.
„știi cu cât extaz te-am privit
și cât de frică îmi e acum
să îți spun
că ți-am purtat iubire.”
Știi că eu nu o spun pur și simplu,
Ci cu toată violența și
decepția,
cu tot extazul de a simți fiori
în palme și în tălpi.
Știu, când o să pleci,
n-o să-ți mai amintești nimic
despre așa-zisa violență
și mai bine te prefaci străin.
Oricum, lucrurile se mișcă la o viteză chinuitoare,
nu toți ținem pasul.
M-am născut ca să iubesc, a zis cineva,
dar mi-e groază că nu am pe cine.
părinții spun povești frumoase
trăiești în mod de supraviețuire
pentru că vrei ca
n lucruri să meargă
ca unse în jurul tău.
mama nu a născut un robot,
dar asta înveți să fii.
mama a născut un prichindel
cu ochi căprui ca două alune de pădure.
„Uite cât de mare e lumea
unde poți ajunge acolo unde îți dorești,
oricând,
totul e să crezi.”
Pornești cu o limpezime
naivă în minte
și nimeni nu poate să-ți spună că nu poți.
Ești parte din generația care
crede că poate muta munții din loc.
Așa-i că
nu-i așa?
Îi spui omului
care te-a crescut și ți-a pus de fiecare dată
mâncare pe masă:
„Asta nu e lumea în care am trăit.
/ Lumea ta nu-i lumea mea.”
Exercițiul imaginației devine dușmanul numărul 1.
Crezi în toate și nu poți fi decât în lumea ta.
Greșești când crezi că poți
s-ajungi oriunde.
sămânța crește cu apă din suflet și liniște
Conturul trupului tău e șablonul pe care mama
l-a visat astă-noapte când mânca cireșe
sau când fura zmeură din tufișul zgribulit al vecinului.
Ochii tăi sunt două ferestre către aceeași inimă –
inima din care ieși și în care intri la loc
cu fiecare îmbrățișare și atingere.
Ai două palme fine fără urme de viață;
experiența te învață ce ar trebui să iei și ce ar trebui
să dai înapoi
și nu știi niciodată cum e să dai cu adevărat
până când nu dai din adâncul tău.
O plantă se udă o dată pe săptămână,
magnolii, trandafiri, mușcate, lalele,
atenția se împarte mereu printre frunze și rădăcini
sunt
boabe de apă pe frunze cum
pică din ochi de om.
Ce iese din tine nu va fi niciodată
Același lucru ca și tine
și doi ochi care privesc spre aceeași inimă
sunt două semințe diferite
care și-au încrucișat rădăcinile.
a noastră iubire modernă
romantic e să-ți spun ce mă doare,
când aș prefera să tac.
Inamicii ăștia tăcuți nu
i-au mâncat pe toți.
Suntem și noi aici.
/ promisiune îndeplinită
siguranța cu care
lași câteva cuvinte pe buze
înainte să dezbraci puloverul gros din lână.
Nu contează atunci când toate insecuritățile
și teama de ziua de mâine par a fi infime.
Cineva te învață cum se simte căldura certitudinii
și cum singurul ajutor vine din interior.
Uneori răceala nu e decât conștientizarea maturizării
și faptul că un cap plecat pe stradă, graba și vorbele
fără sens & nevoia să te vezi prezent
sunt de fapt,
dovezi ale lipsei de validare.
siguranța seamănă acum
cu modul în care nu te mai aștepți la prea multe,
dar știi că fiecare moment e diferit,
fiecare lucru are o însemnătate.
Urmează să înflorești ca în poveștile
cu zmei și zâne,
numai că la tine o să fie ceva mai puțin fioros,
un modern nightmare mai ușor de stăpânit.
Maria-Talida Izdrăilă: Mă întorc „în Parnas” cu poeme noi, după un an și jumătate de la prima publicare. Acum am 22 de ani și sunt anul III la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Încă îmi plac limbile străine, dar poezia îmi place de infinit de ori mai mult. Incă visez mult și simt la fel de mult, motiv pentru care am continuat să scriu și am reușit să ajung cu niște poeme pe pagina celor de la Noise Poetry, Șangri-La Artistic Ground, Casa Poemelor, decopertat, Poezia de Duminică și nu numai. Ba chiar am avut ocazia să citesc și în cadrul festivalului ECOSISTEM (prima sa ediție), organizat de cei de la Șangri-La, în August 2022. Încă supraviețuiesc prin cuvinte, iar arta e cea care mă ajută să fiu mereu prezentă, așa că voi continua mereu cu recunoștință față de cei care îmi acordă o șansă (mie și artei împreună, desigur!)
Citește mai multe poezii aici: Maria–Talida Izdrăilă
Citește aici: Maria–Talida Izdrăilă - Braille
Copyright © 2023 Maria–Talida Izdrăilă
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.