DAN TEODORESCU - COPILUL REBEL

 

Copilul rebel

Mă cuprind încet în noapte
Cu pași mici de catifea
Mai trec un prag, al înțelepciunii
Cu mâna pe inimă, da, e inima mea...

Și mă doresc ascuns în virtute
Cu pana în mână să scriu poezii
Dar vine un vis uitat în cetate
Căci nu mai suntem demult nişte copii...

Un zbor planetar pe muguri de brad
Cu mine în astre având chiar un țel
Să fiu jucătorul din noaptea străbună
Să fiu copilul viteaz și rebel...

Am renăscut

Am renăscut din noaptea fără nume
Și din pământ am renăscut un vis
Și din credință am născut o șoaptă
Ascunsă tainic în abis.

Dar am plecat spre alte zări străine
Unde potirul s-a ascuns sub legământ
Și din virtutea tainică din mine
Am renăscut cu doruri de cuvânt.

Și nu mai pot a merge pe cărarea
Acolo unde visul a zburat demult
Și un izvor ne-așteaptă cu trăirea
Renașterii din șoaptă în tumult.

Pe strada mea

Se crapă-n draci de primăvară
Deși pe strada mea teii au fost tăiați
Și s-au plantat puieți cu nestemate
Ce ţipă-n noapte după fraţi...

Se leagănă ursita printre stele
Cu măști perfide printre nori
Ne aplecăm să ne strigăm dorinţa
Ascunsă în o mie de culori...

Eminescu e credință

Educație divină
Într-un vers bucovinean
Eminescu-i stea de mare
Și-mpărat din an în an...

Călăuză peste veacuri
Din hotare în hotar
Noi trăim cu Eminescu
Cu al vieții dulce-amar...

Chiar la Cercul Militar
Din Copoul legământ
Să rostim un nume sacru
De credință în cuvânt.

(Iași - 4 aprilie 2022)

Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Dan Teodorescu

Copyright © 2022 Dan Teodorescu (Dan-Ștefan Teodorescu)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.