Dragă Dharles
prima dată mi-au sfredelit tâmplele
apoi mi-au încolăcit gâtul
după care și-au instalat cortul în pieptul meu
Se simt bine acolo
deși-s un pic veștejite
Îți scriu din 2021
pentru a te anunța că
umbra noastră cea de toate zilele
a fost substituită cu moartea
Îți scriu ca să-ți spun că
nouă nu ne mai este
frică de moarte
ea deja face parte din noi
Mănânc în grabă
înghit, dintr-un curcan,
bucățile crude
în acest Chișinău
împăienjenit de moarte
unde nu mai e loc de vise,
unde nu!, chiar nu mai e loc de vise
în acest Chișinău
în care moartea se întinde
ca o mușama pe masă.
În acest Chișinău împăienjenit de moarte
te iubesc cum iubea Neruda:
„iubesc ceea ce nu am”.
În acest Chișinău împăienjenit de moarte
îmi ești aproape
cu toate că
doar sper să te întâlnesc.
În acest Chișinău împăienjenit de moarte
iubesc ceea ce nu voi avea niciodată.
înghit, dintr-un curcan,
bucățile crude
în acest Chișinău
împăienjenit de moarte
unde nu mai e loc de vise,
unde nu!, chiar nu mai e loc de vise
în acest Chișinău
în care moartea se întinde
ca o mușama pe masă.
În acest Chișinău împăienjenit de moarte
te iubesc cum iubea Neruda:
„iubesc ceea ce nu am”.
În acest Chișinău împăienjenit de moarte
îmi ești aproape
cu toate că
doar sper să te întâlnesc.
În acest Chișinău împăienjenit de moarte
iubesc ceea ce nu voi avea niciodată.
2 aprilie
A scrie despre 2 aprilie
presupune
a invita singurătatea-mi la ceai,
a-i strecura în cană stricnină
şi a o îngropa în ghiveciul din bucătărie.
A scrie despre 2 aprilie
presupune
să scrii despre
2 aprilie.
A scrie despre 2 aprilie
înseamnă
a mă înarma cu lopățele,
răbdare
și antidot pentru stricnină
...o pată roșie pe cearșaf,
deși inofensivă,
a ucis un
copil
presupune
a invita singurătatea-mi la ceai,
a-i strecura în cană stricnină
şi a o îngropa în ghiveciul din bucătărie.
A scrie despre 2 aprilie
presupune
să scrii despre
2 aprilie.
A scrie despre 2 aprilie
înseamnă
a mă înarma cu lopățele,
răbdare
și antidot pentru stricnină
...o pată roșie pe cearșaf,
deși inofensivă,
a ucis un
copil
***
Privesc de la geam cum
ne luam ieri rămas bun
în fața casei împreună cu
un cireș care era gata, gata să-și scuture
florile
ne luam ieri rămas bun
în fața casei împreună cu
un cireș care era gata, gata să-și scuture
florile
Maria Ivanov (n. 21 septembrie 1993, Cuhnești, r. Glodeni): Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității de Stat “Alecu Russo” din Bălți (ciclul I – Licență) și a Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (ciclul II – Master). Coordonator, editor la Revista Timpul din Chișinău (revistă online) și coordonator al proiectului Revista Timpul Republica Moldova. A publicat articole și proză în Ziarul de pe sticlă, USARB, Bălți. De asemenea, Maria Ivanov a publicat poezie și proză în revistele culturale Literatura și Arta, Făclia, Revista Sapio, precum și în publicațiile online Revista Timpul, Revista Timpul Chișinău, VivaFM, Regal Literar, Ziarul de UK, eCreator. Câteva lucrări științifice i-au fost incluse în Antologia „Interuniversitaria” editată de Colocviul Științific Studențesc (Bălți, 2015). Maria Ivanov este laureată a Premiului pentru Creație, acordat în 2021 de Revista Regal Literar. Participă la ședințele Atelierului de poezie și proză “Vlad Ioviță”, organizate la Biblioteca Publică “Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Chișinău.
Citește aici poezii din volumul: Totul va fi bine
Copyright © 2021 Maria Ivanov
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.