ANDREI VELEA

 

azi, ea / pentru cine nu crede că azi se mai simte

ce lume seacă azi
cândva se trăia, se simțea
sufletul, înregimentat de tehnologie
inima latră mecanic
mintea merge pe modul automat
îți spui în timp ce te îmbraci cu ochii goi, lipsit de vlagă
ieși grăbit din liftul venit din adâncuri,
izbești ușa de la intrarea în bloc și nu privești în urmă
cum din graffiti-urile de pe tablă
culorile curg, se amestecă,
se-ncheagă într-un vers, într-un vers care spune ceva despre cum
te refugiezi cu ea într-o pâine
și vă fugăriți unul pe altul cu degete de beznă și joc,
ca-ntr-un șotron desenat brusc în viețile voastre
dar nu privești înapoi, nu, nu privești
și nici în stația de autobuz nu observi
nu, nu observi
cum graficele traseelor se mișcă fluid, devin poteci întortocheate
pe care v-ați rătăcit într-o pădure întunecată
fiarele vorbesc despre voi și iarba șoptește un cântec de taină
te-apleci să-i miroși pașii de iarbă crudă și auzi cum din rădăcinile pădurii
crește o furtună care vă-nvârte pe degete și vă aruncă undeva departe
urci, ah, urci, dar în blestematul de autobuz urci și n-auzi, nu vezi, nu observi
cum locul înspre care îndrepți mâna să te ții arată către ceva, arată,
cineva a mâzgălit un cuvânt pe geam, un banal cuvânt
a scris nisip
și sunteți pe o plajă pustie, ea caută o cheie către tine ascunsă într-o meduză eșuată
tu faci un foc uriaș dintr-un singur fir de pai, să vă fotografieze din spațiu sateliții
dar compostezi biletul și înjuri sistemul
regia de transport în comun l-a scumpit de la patru lei la cinci și n-are dreptul să facă asta
fără o hotărâre a consiliului local
ești ferm convins, marea poezie e-n vechile cărți,
în lumea de azi nu se va mai scrie niciodată poezie
și ignori, da, ignori copilul din fața ta
care lasă capul pe geamul autobuzului
respirația lui aburește sticla, cu degetul desenează un cerc incert
e granița insulei, e îmbrățișarea care vă aduce tot mai aproape
meduza a scuipat cheia undeva înalt, departe
mesajele de dragoste vin de pe stația orbitală
prin cerul ca un geam de autobuz aburit de respirația unui copil furat de peisaj
cobori și ignori, ignori și cobori
asfaltul pe care calci, sfășiat de câinii fără stăpân
în primărie n-a citit nimeni poezie niciodată
dar uiți ploaia, uiți ploaia care cade pe asfalt, asfaltul se toacă până la nisip
și insula voastră se preface într-o plută imensă,
plutiți într-o noapte albastră înconjurați de rechini fără stăpân
în poezia clasică ar fi avut rimă,
rechin ar fi rimat cu delfin, delfinul ar fi sărit în ochi și o navă
în formă de pâine v-ar fi salutat de departe
mesajul SOS a fost receptat
sună atât de bine, nici nu mai contează ce o fi vrut să spună autorul
dar intri la job și zici că nimeni nu mai trăiește azi pe bune, nu mai simte, ce lume seacă
rapoarte, fișiere XLS și livrări la client
unde naiba e viața în toate astea?!?
și nu observi, nu, nu observi
cum statisticile din fișierul de pe monitor
încep să se rotească bezmetic
să se deschidă, să înflorească, să-și abandoneze moartea,
să se facă un curcubeu superb peste ocean și peste nava voastră
plouă cu numere și formule care se topesc una într-alta,
devin lapți fecunzi, fosforescenți,
mirați de peisajul brusc de pe atlantic
trântești nervos paharul de cafea, n-are zahăr și lapte
și din cafea apare un vulcan, lava curge în mijlocul oceanului de lapte
de ce nu observi toate astea?
prizonier într-o colivie high-tech, dar fără sentimente,
nu simți cum degetele tale alunecă aiurea pe tastatură
și scriu cum, ancorați într-un port de pe stația orbitală, admirați
în oceanul interstelar cum înoată nestingheriți extratereștrii
ei desenează o inimă imensă între pământ și lună
tu crezi
că e un virus, a luat-o razna calculatorul,
o inimă imensă a apărut pe ecran, îi explici tipului de la IT
el scoate un aparat ciudat și învârte stația orbitală
într-un vals de strauss
ca-n filmul ăla, ca-n filmul
la naiba să-l ia, computer de căcat, te lasă fix când ai treabă
ce lume tristă în care calculatoarele nu merg și nimeni nu simte nimic niciodată
ce-ar înțelege oare o civilizație străină
dacă ne-ar vizita și ne-ar vedea atât de înregimentați în rapoarte la locul de muncă
și nu observi, nu, nu observi
cum, în spuma cafelei, dozatorul a desenat
un mic extraterestru care o sărută pe ea
vangelis le cântă la vioară undeva pe fundal
tu tragi de calea lactee
să mai torni lapte în cafea
ce aparat de căcat, cum să n-aibă lapte, cum să n-aibă
arunci paharul de ceară, nu bei cafeaua fără lapte
dar unde o fi femeia care se ocupă de mașinăria asta
dai să formezi numărul
și răspunde ea, rămâi înlemnit
e ea, da, e ea
îți spune bună, spui bună
dar cum de ai ghicit că sunt în oraș, cum ai simțit oare?
nu, nu, azi nu mai simte nimeni nimic, știi, tehnologia
o cafea
da, aș ieși la o cafea
ai ieși, da?!?
când?
ah, uite, îți amintești brusc, cineva mi-a lăsat ieri în cutia poștală o poezie
foarte ciudat, dar era despre noi doi, era
nu știu cum să îți spun, dar astăzi nimeni nu mai simte poezia
prea ne-am obișnuit între job și casă
poeme în poștă în lumea de azi?!?
râde
asta e funny
dar hai la o cafea
da
dar unde?
unde? cum unde?
ne vedem într-o pâine,
ne va purta o furtună pe aripi de catifea
de pe o insulă pustie vom trimite bezele înspre stația spațială
tu vei dansa cu un marțian
și îți vei face un selfie cu telescopul hubble
nu ți-ai pierdut simțul umorului
vom îmbrăca în solzi de argint și spațiul
va fi un fel de meduză manta
am să îți dăruiesc un inel, e o mică gaură neagră
în loc de perlă va fi cea mai frumoasă cometă
în inima ei a înghețat prima lăcustă
la cinci în colț la universitate
așa rămâne, așa
și n-ai observat, nu, n-ai observat
că nici n-ai format numărul, că n-ai
că ai vorbit cu o aplicație de inteligență artificială
abia instalată pe telefon
pentru cei singuri și frustrați, plictisiți de viață
dar o vei aștepta cu flori de colț în toate glastrele de pe strada brăilei
da
cu toți teii de pe strada domnească în floare
da

(poem inclus în volumul „Poet făptuitor” - în curs de apariție la editura Vinea)

 

Andrei Velea (n. 3 februarie 1980): Scriitorul gălățean Andrei Velea scrie proză, poezie, eseu jurnalistic. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud–Est.

Volume publicate:

Gimnastul fără plămâni (2010)
Hotel în Atlantida (2011)
Lumea e o pisică jigărită (2012)
Orgoliul (2013)
Plaja de la Vadu (2013)
Benzinăria whiskey (2017)
#Agora (2018)

Volume în curs de apariție:

Omul vag (editura Eikon)
Poet făptuitor (editura Vinea)

Blog: andreivelea.blogspot.com

Copyright © 2021 Andrei Velea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.