Ramona Műller – Atacă și fugi! Confesiunile păpușii voodoo (Editura Neuma, 2020): Ramona Műller este o autoare cu experiență în domeniul poeziei ca și în relatările unor experiențe de turism în spațiul montan. Cu acest volum, poezia profei de geografie, cum ea singură se desemnează, face un viraj semnificativ și un salt valoric reconfortant pentru cititor. Privirea devine penetrantă, metaforele alambicate lasă loc imaginilor puternice, emfaza dispare și realitatea este descrisă limpede, cu detașare și (auto)ironie. Poeta face un efort lăudabil de adecvare la lumea și sensibilitatea contemporane, fără să-și piardă prospețimea și doza de imprevizibil. Rezultatul este pe măsură: cea mai bună carte a sa. (Horia Gârbea)
într-o lume excesiv de banală
port cămașa made în china
întorc manșetele și dau din mâini
ca o tarantulă
pentru că mâine va fi ziua
fără schimb de amabilități
îmi scot din cap starea de fapt
și stau cât mai departe de exagerări
chiar dacă lângă mine
păpădiile fac skandenberg
într-o lume excesiv de banală
bunicul meu rămâne
cel mai tânăr dintre oameni
și-a prins ridurile în buchet
aprinzând un felinar pentru fiecare an
ziua de mâine deja o tai pe din două
și dacă locul tău nu este în biografia muritorilor
să ții minte că deasupra noastră este toată lumea
made în școală
în afara faptului
că nu am mustrări de conștiință
totul este ok
condiția umană
rămâne totuși necondiționată
port munții în rucsac
şi câmpiile în buzunarul
pantalonilor de trakking
casa mea încape într-un cort
mă pot muta chiar pe Arca lui Noe
dar ce folos
fiecare ne purtăm potopul
mână lângă mână
tâmplă lângă tâmplă
așa te-am învățat să gândești copile
sădind un pom
iubind o floare
trăind lucrurile în matca lor
peste linia oscilantă a gândului
dincolo de harta fizică a lumii
există o lume a celor mulți
din care facem și noi parte
ţi-am purtat biserica vieții la orice pas
şi la foc de tabără
am șters tabla de mai multe ori
decât te-ai rugat tu pentru nota din catalog
extrașcolar
nu înseamnă extradragoste
ţi-am fost dascăl prin cuvânt și faptă
poți șterge multe
dar în catalogul vieții
îți rămân întâmplările
şi caracterul chiar
şi media la purtare
curând totul se va termina
vom motiva absențe
şi vom călători departe
spre Câmpiile Elizee
în afara faptului
că nu am mustrări de conștiință
totul este ok
condiția umană
rămâne totuși necondiționată
port munții în rucsac
şi câmpiile în buzunarul
pantalonilor de trakking
casa mea încape într-un cort
mă pot muta chiar pe Arca lui Noe
dar ce folos
fiecare ne purtăm potopul
mână lângă mână
tâmplă lângă tâmplă
așa te-am învățat să gândești copile
sădind un pom
iubind o floare
trăind lucrurile în matca lor
peste linia oscilantă a gândului
dincolo de harta fizică a lumii
există o lume a celor mulți
din care facem și noi parte
ţi-am purtat biserica vieții la orice pas
şi la foc de tabără
am șters tabla de mai multe ori
decât te-ai rugat tu pentru nota din catalog
extrașcolar
nu înseamnă extradragoste
ţi-am fost dascăl prin cuvânt și faptă
poți șterge multe
dar în catalogul vieții
îți rămân întâmplările
şi caracterul chiar
şi media la purtare
curând totul se va termina
vom motiva absențe
şi vom călători departe
spre Câmpiile Elizee
atacă și fugi
urmează-ți Dumnezeul
de-a lungul zidului chinezesc
acolo unde restul veșniciei
se vinde pe tarabe ambulante
ce mătăsuri fine
avangarda unui sfârșit de lume
construiește oameni din hârtie creponată
martirii verilor pe calea judecății
ce putem vindeca în viața asta
când doar cu un upgrade
inventăm trecutul
pentru ca durerea să depună mărturie
ar fi trebuit să ființăm vertical
într-o clepsidră orizontală
dar nisipul nu cunoaște
culoarea trupului
pe drumul mătăsii
ce mirodenii porți în suflet
confesiunea păpușii voodoo
sunt fiica norocului
o păpușă voodoo
în ai cărei ochi nu sclipesc niciodată constelații
așa e scris femeii să plângă
pe străzile confuze ale orașului
cu scări și oglinzi
ambitusul coapsei mele se aude
îmblânzind minutul care îngroapă secundele
nici măcar soldații de plumb
nu mai scriu bibliografii cu frăția corbilor
lasoul zăpezilor albastre
îmi ștrangulează carotida
doar blestemul mai scapă
sub un cer sângeriu
simt respirația bipedelor
prin protezele dentare
ace înfipte în sărutul carnal
întrebări crescute pe o limbă de păianjen
picioarele noastre își caută casa
casa obișnuinței
din care m-am mutat
cu bătrâna menajeră umbra mea
şi totuși îngerii îmi plâng zborul
e semn că Dumnezeu a făcut comandă de taxi
între două stații sau două extemporale
să îți gândești teama
dincolo de gestul improbabil
fără să fugi
mie îmi rămâne semnul din dreptul inimii
în timp ce voi citiți
confesiunea unei femei
care aleargă cu tălpile și mâinile goale
sunt fiica norocului
o păpușă voodoo
în ai cărei ochi nu sclipesc niciodată constelații
așa e scris femeii să plângă
pe străzile confuze ale orașului
cu scări și oglinzi
ambitusul coapsei mele se aude
îmblânzind minutul care îngroapă secundele
nici măcar soldații de plumb
nu mai scriu bibliografii cu frăția corbilor
lasoul zăpezilor albastre
îmi ștrangulează carotida
doar blestemul mai scapă
sub un cer sângeriu
simt respirația bipedelor
prin protezele dentare
ace înfipte în sărutul carnal
întrebări crescute pe o limbă de păianjen
picioarele noastre își caută casa
casa obișnuinței
din care m-am mutat
cu bătrâna menajeră umbra mea
şi totuși îngerii îmi plâng zborul
e semn că Dumnezeu a făcut comandă de taxi
între două stații sau două extemporale
să îți gândești teama
dincolo de gestul improbabil
fără să fugi
mie îmi rămâne semnul din dreptul inimii
în timp ce voi citiți
confesiunea unei femei
care aleargă cu tălpile și mâinile goale
Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Ramona Müller
Citește poezii din volumele: Dumnezeu în vocativ, Numele meu este altul, Cealaltă ființă a mea
Copyright © 2020 Ramona Müller
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.