DANIELA OATU - ANOTIMPURILE HIMEREI

Daniela Oatu – Anotimpurile Himerei (Editura Timpul, 2019): Dincolo de creşterea valorii lite­rare, evidentă faţă de celelalte volume, Eternitate fragilă (2003) şi Fantasmele Versului Rău (2017), cea mai recentă carte de poezie a Danielei Oatu, Anotimpurile Himerei (Editura Timpul, 2019), îşi structurează poemele ca pe nişte "poze ale îndoielilor zilnice". (…) Frapantă este la autoarea Anotim­purilor Himerei capacitatea de a-şi reinventa poezia, cu fiecare carte nouă, căutînd temelor "vechi" orizonturi noi, dezvoltări, adesea, surprinzătoare. Daniela Oatu e o poetă la maturitatea expresiei sale lirice, în deplina stăpînire a mijloacelor prin care poemele, ca nişte poze ale îndoielilor zilnice, capătă o detentă metafizică, îmbrăcînd cenuşiul teluricu­lui cu albastrul înaltului; iar albastrul, cum spune Nicolae Steinhardt, nu e o culoare, e şi el o linişte. (extrase din prefața volumului - În caleaşca Himerei spre o lume dantescă – semnată de scriitorul Ioan Holban)

Între două puncte

S-aruncăm zarurile

între Cer şi pământ

puncte... puncte...

zbaterea noastră de aripi

puncte... puncte...

punctele fug din zaruri

pe trupul acestei buburuze

pregătită să se scuture

de gândurile mele negre

la şase-şase

eşti îngerul meu –

un punct în mulţime

între două puncte

zornăie toată înţelepciunea zeilor

între Paradis şi Infern –

rostogolire de zaruri

Iubire navetistă

Iubirea face naveta

între sufletele noastre de vacanţă

adusă de vânt

scrisoarea ta de azi – menajeră blondă

şterge-ntre noi conştiincios

câtă muzică a mai rămas

pe clapele albe,

clapele negre

între sufletele noastre de vacanţă

iubirea –

tren abandonat

Îngerul din curtea străbunicii

Străbunica mea locuieşte la ţară

după-amiaza ţine la somnul de frumuseţe

seara touches screen phone

să-şi fixeze ora de trezire 9,30

semn că şi cântatul cocoşului

a ajuns de râsul curcilor

pe la 11,00 cheamă orătăniile

să le dea de mâncare

uneori vine îngerul

şi-i ciuguleşte din palmă

în curtea străbunicii

timpul bate pasul pe loc

Paradisul Poeziei

Tot ce-i real

în fărâme de vise împarte

Himera –

pâinea poeţilor

cea de toate zilele

Pe sârma vieţii

S-a făcut târziu şi plouă

şi-n agenda mea de spectator

s-a supărat şi râsul pe bufon

printre rânduri bâjbâind fără umbrelă

Dumnezeu – marele jucător

s-a retras din scenă

cap sau pajură

pe sârma vieţii

cine mai întoarce pe ambele feţe luna

când într-un strop de ploaie

o furnică încearcă marea cu degetul

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Daniela Oatu

Citește aici poezii din volumul: Înger în derivă

Copyright © 2020 Daniela Oatu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.