O fetiţă tăcută,
în vechiul bulevard al copilăriei,
îmi apare în vise.
Ce-ai făcut cu viaţa mea? mă întreabă.
Nu ştiu ce să răspund. Ştiu doar
că acum mă aflu de cealaltă parte,
că nu va reuşi să mă găsească.
Ceva o s-o împiedice:
umbra prudentă a tăcerii
sau brusca limită a fricii.
Într-o zi voi şti ce să-i răspund.
Poate nu se va întoarce niciodată, poate
va plânge.
Sau ne vom transforma într-un pasaj,
eu voi fi visul ei:
cineva care nu-si aminteşte de trecut,
şi are doar viitorul în memorie.
Cineva care va trebui să ştie
dacă a învăţat deja
să mă ierte.
Carusel
În anii nouăzeci au construit
caruselul auriu în Bucureşti.
Oraşul învăţa să se distreze,
încă timid şi neîncrezător.
Am învăţat şi eu în carusel
beţia unei ameţeli străine.
Sosea pe ritmuri de lambada şi Jackson,
de sticle de coca-cola şi pepsi.
O lume sclipitoare începea
şi trebuia să o dansăm în grabă.
Să ne urcăm rapid în cer şi să-l privim
în tristeţea gri a acoperişurilor.
Nu mă puteam opri din învârteală.
Ca şi cum aş fi descoperit un secret,
un dar ascuns în urcare,
o pură repetiţie a fericirii.
Oraşul se vedea ca întotdeauna,
în tonuri stinse şi brutale.
Clădiri urâte, umbre cu paltoane,
totul era la fel, doar că departe.
Am învăţat aşa formele mirajului,
pe care viaţa le păstrează ghemuite,
ca fetiţe care nu vor să coboare,
să cunoască abandonul ameţelii.
Azi nu mai merge nimeni la batrânul
carusel,
dar eu mi-aduc încă aminte de rotirile
sale.
Şi momentele mele de fericire intensă
strălucesc ca şi caruselul aurit.
O formă
de bunătate
To have been loved once by someone –surely
There is a permanent good in that,
Even if you don’t know all the circumstances
Or it happened too long ago to make any difference.
John Ashbery
Ti-a luat mult timp să-ţi dai seama
şi atunci
acele versuri de Ashbery
ţi-au dat dreptate.
Priveşti pe fereastră:
un cer alb şi sever, acoperişuri triste,
nici urmă de bunătate în peisaj.
Lumina intră din plin, dar este rece,
îşi lasă peste lucruri patina îngheţată.
Acum e târziu pentru tot.
Aceste obiecte nu te recunosc.
Si totuşi, patul dezolant
şi masa goală
pot povesti bine cum erai:
acea dragoste veche,
acele alimente pentru corp.
Singuratatea nu învaţă nimic,
doar a măsura timpul,
cum se umflu zilele de gust acru,
cât mai durează până la eşec.
Şi împunsătura unei lucidităti tardive:
Poezia e o confirmare a vieţii
şi dragostea, o formă de bunătate.
Casa
poem
Aş vrea să trăieşti în acest poem
aşa cum trăieşti în burta mea,
să fie pentru tine o casă.
Să-ţi fie poezia un refugiu.
Mama ta
vorbeşte toate limbile
cu accent străin
şi ştie
că e mereu ceva nesigur în refugii,
ceva fragil care-ţi va da putere.
Aprind pentru tine casa poem.
În iernile pe care le vei cunoaşte
sper să te protejeze şi să te
încălzească.
Ioana Gruia
(1978, Bucureşti; din 1997 trăieşte
în Granada): Scriitoare în limba spaniolă şi conferenţiar de literatură
comparată la Universitatea din Granada. În 2002 a fost finalista premiului de
poezie Federico García Lorca şi în 2007 a câştigat acelaşi premiu, la
modalitatea de povestire. În 2011 a obţinut premiul de poezie Andaluzia
Tânără cu volumul El sol en la fruta (Renacimiento), care a fost
tradus în franceză şi autotradus în română (Soarele în fruct, Tracus Arte,
2015). În 2013 a publicat romanul La vendedora de tiempo (Vânzătoarea de
timp, Espuela de Plata, prefaţă de Luis García Montero). În 2015 a primit
premiul de poezie Emilio Alarcos cu volumul Carrusel (Visor, 2016),
recenzat în suplementul naţional El Cultural al ziarului El mundo
şi desemnat ca una din cele mai bune cărţi de poezie ale anului de Asociaţia
Editorilor Spanioli de Poezie. Volumul a fost autotradus în română (Carusel,
Paralela 45, 2018). În 2016 a obţinut premiul Tiflos pentru romanul El
expediente Albertina (Dosarul Albertina). În România Ioana Gruia a
colaborat cu revistele Noua Literatură şi Observator cultural.
Ioana Gruia a publicat şi câteva eseuri, de asemenea în
spaniolă: Eliot şi scrierea timpului în poezia spaniolă contemporană (Visor,
2009), Cicatricea în literatura europeană contemporană (Renacimiento,
2015) şi volumul colectiv Opera lui Norman Manea: critică şi
interpretare (Universidad de Granada, 2016).
A fost invitată în ultimii ani la târguri şi festivaluri
internaţionale de literatură ca Târgul de Carte de la Guadalajara
(Mexic), Tres Festival-Fundación Tres Culturas (Granada), Festivalul
Internaţional de Poezie din Granada, Festivalul de Poezie de la Bucureşti,
«Encuentro de Poetas del Mundo Latino» (México D.F., Aguascalientes şi
Morelia, Mexic), « Las líneas de su mano » (Bogotá, Columbia),
«Luna de locos» (Pereira, Columbia) «Paralelo Cero» (Quito, Ecuador
-2020), «Poezia e la Bistriţa» (2020) sau «El festival de la palabra»
(Puerto Rico).
Copyright © 2020 Ioana Gruia
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.