efectul
verona
din sânul ei iese un element chimic nou
și își ocupă cuminte locul în tabelul
elementelor
apoi ochii mei răscolind minereul din
funiculare
refac inventarul și află multe
netrebnicii
cu iubiți damnați de familii dușmănoase
și din sânul ei mai iese un element
chimic nou
ocupându-și cuminte locul în tabelul
elementelor
astfel o pace grea și călâie se lasă
peste orașe
universitatea emite postulate care devin
orare sfinte
scoțând din cârciumi bețivi pasionali ce
scriu răvașe
pe lopeți de-ngropăciune înghesuite sub
balconul Julietei
și din sânul ei un element chimic
subțire și metalic
pe care instalatorul de nevroze își
prinde sculele
ca pe niște șosete cu care s-a umblat în
zaharniță
răspândește un vuiet de burghezi
înveșmântați în fontă
fugind de ultimul apel al rațiunii
Vorbesc la o masă de lemn cu
deschizături înguste
strecor prin ele fotografii îngălbenite
ca într-un tonomat cu miros de
scândurică.
„Confesează-te, zice vocea de sub
pardosele,
trebuie să ai o poveste al dracului de
bună ca să ai parte
de serviciile acestea!”
Mă ridic solemn înspre tavan. Solemn,
îmi înșurubez capul în tavan. Arunc o
ultimă privire
asupra unei excavații miniere. Voi lua
cuvântul la o masă de lemn
cu deschizături înguste:
„Undeva, pe drumul către paradisul de
perete
mi-am pierdut aripile”
și strecor o fotografie îngălbenită ca
într-un tonomat
cu miros de scândurică:
„deziluzie a divinului aripile – zic,
întotdeauna ele n-au fost decât martore
tăcute ale planării
nu zbor în sine care e cu adevărat
imperial,
margine rece vecină cu steaua polară ca
o banchiză a zborului
și chiar așa, încremenit fără aripi
sunt ca îngerul căruia I s-a terminat
kerosenul
în zborul său deasupra infernului!”.
Vocea de sub pardosele a tăcut și acum
gâlgâie,
în ochii mei roșii e un mare și gras
Ignat –
mama-bună curăță intestine
se va trage Facerea prin ele cu pământul
netocmit și gol
tata-bun pune la răcit pe dușumea
piftiile de îngeri
îi aud vorbind ca printr-o perdea
lutoasă cu luna în ea:
„Pe unde o umbla copilul ăsta? Numai ce
l-am trimis să aducă
fotoghin și se și făcu seară, doară nu
l-o fi băut, netrebnicu!”
stare de
asediu
nu mai sunt hidrocarburi în iarna asta
orașul se va strânge în turnul zețarilor
unde se pun la copt ultimii cărbuni
înmiresmați cu blendă
ninge neoprit peste druizi putrezi și
vegetali
margini de lume se încovoaie
ținându-ne captivi într-o mecanică
verticală și concretă
se merge încolonat spre târgul de turism
neuronal
se degustă cozi de cometă se ling
clanțele ambasadelor
totul pentru resuscitarea cerebelului
ischemic
în cartierele vestice un fierăstrău
uitat în priză
a căpătat inteligență proprie
criminalitatea cheilor franceze a scăpat
de sub control
utilajul de deszăpezire va prelua
probabil conducerea
instituțiilor
în infernul văruit în alb
Dumnezeu venit în vizită de lucru ridică
armate de zăpadă
uite fericirea iese prin stomac
știu prea bine această lumină încă de
când sunt în stradă
& mă uit în sus către patru
unde ca un cablu răsucit pe tambur
ritualul fiecărei seri dă rotocoale de
360°
când învârt cheia în broască &
încerc să-mi dau seama
câte cisterne de sânge ai umplut azi
pe baricadele prinse cu agrafe de sediul
central al corporației
weyland-yutani construind lumi mai bune
în timp ce dincolo deși nu îmi e clar
unde e acest dincolo
elicoptere zbârnâiau împroșcând cu
substanțe
o gașcă de xenomorfi din mainstreamul hardcore
ce
oricum nu ar fi dus-o mult
din cauza noului drog numit temporar
king flakka
te găsesc repetitiv acolo în același
fotoliu tarka
răsfoind revista mondenă preferată
exclusiv pentru rețetele exotice
cu care mă surprinzi după ce măturătorii
înlătură sângele din stradă
& tu aproape că ai spasme pronunțând
grămada denumirilor ciudate
dar încerci atât de mult s-o faci doar
pentru mine
încât nici nu mi-ar da prin cap vreodată
să schițez ștrengar un zâmbet
așa că te ascult cum zici de roast de quokka-n
wok & par interesat
& simt atunci cum uite fericirea
iese prin stomac
de parcă nu s-au
întâmplat destule pentru o singură zi
Otto Havran: S-a născut la Târgu Lăpuș, în județul Maramureș, centru al
regiunii istorice cunoscută sub denumirea de Țara Lăpușului, la 24 septembrie
1980 și tot aici a absolvit Liceul Teoretic „Petru Rareș” secția
Filologie-Istorie. E licențiat în Istorie-Geografie iar din 2005 este profesor.
S-a înscris cu textele sale la un singur concurs de poezie, în vara anului 2012,
când versurile autorului au fost premiate cu ocazia Zilelor Municipiului
Craiova în cadrul celei de a 34-a ediţii a Concursului Național de
Poezie - Traian Demetrescu unde singura condiție impusă a fost aceea ca
participanții să nu fi publicat niciun volum până atunci. Din anul 2016
s-a alăturat cenaclului online „Cercul
Literar de la Cluj”, un proiect al scriitoarei Emilia Poenaru Moldovan, în
cadrul căruia a participat activ cu poezie, eseuri și comentarii literare.
Prezența în cadrul acestui Cerc Literar online s-a materializat printr-un
grupaj de poeme în Antologia „Cercul poeților” vol. I, recenzii de texte
în Antologia ”Cercul poeților” vol. II, o prefață semnată la volumul unei
colege de Cerc și altele. Tot în 2017 a publicat primul volum de poezie „Plonjon
într-un vis dezafectat” a cărui lansare la Muzeul de Artă din Cluj Napoca
s-a bucurat de o critică pozitivă mai ales din partea cunoscutului scriitor
clujean Ion Cristofor, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj. În 2018 a
urmat al doilea volum numit „Mucenici de berărie” care a fost lansat la
sediul Uniunii Scriitorilor din Cluj Napoca. Același scriitor, Ion Cristofor,
care a semnat și prefața a vorbit despre carte în fața scriitorilor clujeni
prezenți, în frunte cu doamna Irina Petraș președinta Uniunii și poetul Ion
Mureșan. Volumul „Noiembrie cu plug” tipărit în toamna lui 2019 a fost
continuarea firească ce a închis o trilogie literară plasată în zona unor
reverii onirice cultivate cu consecvență. Referințe critice au fost consemnate
în Caiete Silvane (2018) sau Flacăra (2019). Un al patrulea volum
de poezie este pregătit să vadă lumina tiparului, volum ce va intra în cu totul
altă paradigmă literară. Pagina de Facebook a autorului este Otto Havran.
Copyright © 2020 Otto Havran
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.