o zvâcnire în tâmple și începi să cauți tot ce era ascuns
ochilor de copil urmele de lapte din cântecul alunecării mișcările mătăsoase
ale rușinii de la care încă te ard obrajii le ștergi cu mâinile reci care
populau bezna din jurul patului râmele transparente ale ploii se întind după ce
tragi draperiile și un singur exercițiu din zece rămâne nerezolvat obișnuite cu
toate schimbările patruzeci de buburuze galbene îngrămădite în crăpăturile
ușilor de lemn își vor relua dintr-odată
și invers
în mersul autobuzului cu un singur pasager rătăcit într-o
noapte de iarnă desăvârșită cum sunt doar serile la balet vei auzi o voce
cunoscută strigând un nume străin la care vei tresări simțindu-te oarecum
salvat apoi dimineață cuprins de nevoia să cazi în genunchi sau măcar să mimezi
gestul larg de recunoștință în fața primului întâlnit în drum spre bucătărie
fără a te reconecta la vreo sursă vei rămâne uimit de câtă încântare e în
fiecare beție
sfânta risipă de energie
încerci să eviți situațiile stânjenitoare făcând rotații
în jurul iluziilor din când în când pleci capul a reverență te invit să
ascultăm împreună corul roboților de bucătărie să fixăm urme de ruj pe cupe cu
picioare înalte într-o febră ovulatorie ca în cercul unui grup de femei între
două vârste să listăm lucrurile care ni s-au întâmplat atât de târziu încât mai
bine nu se întâmplau niciodată
atenție ușa se deschide în dreapta
inscripțiile fizice fixate cu zece centimetri deasupra
frunții te isterizează trezit brusc din letargia mersului în sens unic printr-o
scurtă eletrocutare în degetul de la picior urma să cobori cu o stație mai
departe însă privirea ți s-a prins în relieful aproape inexistent al
majusculelor și spasmul facial nodul limitele ușa se deschide (în dreapta)
scuipi aiurea guma răsmestecată și dai cu piciorul în vagabondul încolăcit cât
se poate de confortabil în mijlocul drumului dai cu biletul mototolit alături
de coș mergi forțat contra curentului de aer până acolo unde nu e nici țipenie
acolo unde rămâi singur zgribulit într-o fantezie rufoasă pe care o supui
unui continuu dry clean
Oxana Gherman (n. 06 august 1987, Antonești, Ștefan Vodă, Republica Moldova):
Absolventă a Universității “Ion Creangă” din
Chişinău (2010). A obținut titlul de doctor în filologie la Academia de Științe
a Republicii Moldova (2016). Este lector la Universitatea Pedagogică de Stat "Ion
Creangă" din Chișinău (din 2015). Publică cronici literare în
revistele Quadrat, Sud-est cultural ș.a. Pe platforma omiedesemne.ro
pot fi vizualizate cronici și câteva poeme semnate Oxana Gherman. Are un
manuscris de poezie nominalizat recent la Concursul național de debut “Traian T. Coşovei” (ediția a 6-a, 2019). Volume publicate:
efect întârziat (editura tarcus Arte, 2021)
Copyright © 2019 Oxana Gherman
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.