O liniște surdă între două secunde…
Se scurge timpul cu mâinile la gură,
un calm răcoros între două țipete de
vânt,
se usucă luna între lume și soare,
se zvântă toamna între anotimpuri,
cu pauze înguste, stingându-se pe margini,
se simte iarna cum stă la rând,
aplauze de crengi, când lungi, când
dese;
între două bătăi de anotimpuri,
se sting flori –
catargele nasc aripi.
Biserica
–
făcută mai mult din rugăciune
și noapte prăbușită-n frig,
de-a lungul apei sfâșiate de munte…
Calfele își flutură imaginar mistriile
pe pieptul nopții.
Rugă-n ceruri –
năframă pe lacrimile Anei
pierdute-ntre ziduri.
Brumar și...
vorbe
În gutuile pârguite, soarele apune.
Și cu acest dar, toate cuvintele sunt cu
har.
Las îngerii să se plimbe desculți
prin fânul cerului de toamnă,
așteptând o clipă iar să cadă,
cu brumă și poeme de mărgăritar.
Așa, orologiul vieții face tobe în loc
de cuci,
secunde de brumar și...vorbe.
Acum se-ntoarce ceasul
spre clepsidrele din palme,
dorindu-mi nemurirea în nisipul ce îl port.
Acum închei, dar nu ultima oară,
Te uită cum, încet, se toamnă iar... afară!
Pastel
sideral
Brațele cerului se întind
peste lumea imensă, obosită.
Miroase a toamnă moartă și a iarnă...
Norii gri decolorează cerul,
iar nopțile se înfășoară
în stele lipsite de culoare.
Luna își încalță picioarele
în frunze moarte și reci.
Gri
Sunt nimic – o umbra gri, fără lumină,
În contururi incerte.
Tu îmi dai sens, blândețe și culoare.
Sunt o lacrimă strivită între genele
tale
și pătrund în tine, dincolo de-adâncuri,
prin venele-ți cu sânge, gânduri,
labirinturi.
Ploi reci de toamnă și pași greoi amestecați
cu dor…
Pământul s-a făcut nimic, iar tu îmi ești
esență.
Oameni supărați și oraș tăcut ascuns,
bălți pe trotuare, lumini, ferestre aburite
–
ungând de mi-ai trimite…
sugrumă-mi infinitul,
cuprinde-mă în doruri și-mbrățișări dospite,
ascunde-mă de ploaie, și fă să-nghețe timpul!
De-a
baba oarba
Azi am învățat ziua să moară,
am sedus-o, făcând-o să-și taie venele,
lăsând-o să leșine-n ploaie.
Îi striga sângele în vene,
cu ritmul plecării păsărilor,
în schimbul anotimpurilor.
Leg septembrie la ochi
cu fulgere de vară,
așa o să pot culege
câteva vise...
unde se iubesc
gutuile în toamnă!
Amurg
Azi când mă întorceam acasă,
s-a prăvălit în fața mea,
în desfătarea toamnei, o frunză.
Trăiam un sfârșit de poem,
în care s-a stins o nimfă
cu buze voluptoase.
Marian Vișescu (n. 20 februarie 1969, Leleasca, Olt; din București): A debutat în Antologia Societății Culturale „Anton Pann” (2017). A
publicat versuri în revistele literare Cenaclul de la Păltiniș (Sibiu,
2017), Glasul Iubirii (Curtea de Argeș, 2017), Glasul Iubirii (Curtea
de Argeș, 2019), eCreator (Baia Mare, 2018), Cenaclul de la Păltiniș
(Sibiu, 2018), Mirajul Oltului (Călimănești, 2019), Rotalianul
(revistă a românilor din
Italia, 2019), Bibliocărți (Republica Moldova, 2019), Logos și Agape (Iași,
2019), Alternanțe (revistă de cultură, Germania 2019), Anotimpurile
Expresiei Ideii (revistă de educație, cultură și civilizație apărută sub
egida Asociaței “Clubul Expresia Ideii”, Onești-Bacău, 2019), Top Litera (Toplița, 2019) precum și în paginile de
creație online Cercul Literar de la Cluj, Clubul Qpoem - atelier poetic
popular, Cenaclul Poetic Schenk. Marian Vişescu este membru al Societăţii Culturale
“Anton Pann” din Râmnicu
Vâlcea.
Prezențe în
antologii:
Antologia
Societății Culturale „Anton Pann” (Editura Hoffman, Caracal, 2017)
Antologia “Toamna Cuvântului (eCreator, Baia Mare, 2018)
Antologia
Societății Culturale „Anton Pann” (Editura Hoffman, Caracal 2018)
Antologia
poeților din Cercul Literar de la Cluj (vol. 3, Cluj, 2019)
Antologia Societății Culturale „Anton
Pann” (Rm. Vâlcea, Editura Colorama, Cluj 2019)
Copyright © 2019 Marian Vişescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.