Vălul
facerii
Sufletul meu are margini.
E ca o întreagă lume străjuită,
când răsare, de Zidul Plângerii,
iar când apune, de stâlpii lapidării,
din Mecca.
În miezul lui, se înalță Yggdrasil,
a cărui coroană se revarsă, îmbrăcându-l
într-un văl al facerii de alte suflete –
unul născându-se dintr-altul
și toate, tribut dumnezeilor din mine.
Sufletul meu vânează vulturi mâncători
de alte suflete, în oglinzi,
în ape line și adânci,
în ochii lepădați de credință,
chiar și în seninul din moarte.
Sufletul meu răstignește șerpii înnodați
la capetele vieților netrăite,
pe cei care se fac punte între
cercurile dantești și Omul lui Da Vinci.
Și atunci, mă întreb:
ce caută la rădăcină mea
vulturii aceștia mâncători de alte
suflete,
șerpii pe care i-am răstignit între
margini,
când sufletul meu pune suflet în pieptul
tău
și în pieptul celor asemeni ție,
ca să vă puteți naște pe de-a-ntregul?
Iubirea
asta a mea, emirateză perlă
Vei simți tu, oare, cel de nicăieri,
cât de pribeag îmi este gândul beduin?
Și vei simți tu, oare, cel dintotdeauna,
că sufletul îmi este pictat și el cu
henna?
Și că nuntirea lui c-un rol de vodevil
e tocmai cazna cruntă de a-ți iubi
tăcerea?
Ști-vei tu vreodată că truda-mi
hărăzită,
în trecerea-i prin dune de aur istovit,
purcede-al său alai, tânjind chiar
mângâierea
de a-și găsi-n Safari califul emerit?
Că eu, neobrăzata, voi toropi deșertul,
iar simțul lui păgân îl pun la
cingătoare
și-asemeni unei cobre, regal unduiesc
trupul,
tânjind batista mov; simți-vei atunci
oare?
Iubirea asta a mea ca un hijab ce-mi
prinde
în legea lui chiar vrerea...
Iubirea asta a mea, emirateză perlă,
pierdută pe o urmă a celui fără chip…
Mă tem că va sfârși ocnașă-n lampa
lumii,
ca ochii lui Oedip!
Grafie
pe cord
„Aquila non capitmuscas!”,
mi-ai șoptit proscris și rainic,
la răscrucea de nisipuri,
așternută pe nevoi,
condamnându-mi inocența
să se dea la schimb pe dunga
unor amnezice veacuri
și-a iubirii dintre noi.
Nu aveam să știu c-afectul,
într-un strai insomniac,
mă va biciui, cum valu-și
bate pneuma-n caiac;
sau că din opacul minții
vor rodi iluminări, înălțându-se
pe stâlpul revolutelor schimbări.
Pisica cu nouă cozi
mi-ai înfășurat de gleznă,
mi-ai înveninat cuprinsul
lumii, stors la-ncheieturi,
să mă bat cu Dumnezeii
ce ne-au adâncit în beznă,
răstignindu-ne iubirea
pe canonul din scripturi.
Mi-ai legat riali în plete,
să-mi pot vămui trezirea,
când felonul de regrete
îl voi fi îngenuncheat,
să îmi pot purta conștiința
prin păgânele versete
ale dezlegării noastre,
în lumina din păcat.
Mi-amintești de ochii-mi magici
ce îți tremurau în palme,
pentru evul lor de eres
tu sacrificai ghiauri, să îi poți lega
cu panglici de întreaga-ți bărbăție
și de-a inimii grafie,
ca pe doi devoți mauri.
Mi-amintesc cum călăream,
desculță fiind de nocturne,
doar cu frenezia vieții ce-o purtam
pe post de șa, așteptând în zori isonul
lemnului bătrân din gurne,
să te am pe veci al meu,
să mai fiu o dată a ta.
Iar acum, îți sunt femeia ce-a robit
disimulări, Harapi Negri și cadâne;
cu-ale minții mele grâne
ți-am însămânțat iubirea
pe-o moschee de trufii.
Noi ne-am regăsit, iubite,
simultan nefericirea;
mai condamnă-mi inocența
la surghiun, căci vreau să-mi fii...
În
seraiul păscut de coroane
Când îmi intri în suflet, descalță-te de
întuneric,
așa cum un eunuc se descalță de lume,
iar când pleci, lasă-mi inima deschisă,
ca universul să ne vadă cu alți ochi.
Căci, ție, ultimul iubit din seraiul
păscut de coroane,
îți las ca tribut ultimul salāt în care
te-am pretins.
Iubirea nu are ulemale, mi-am zis, are
doar pricini,
prohibiții și poate chiar... moarte;
întâia moarte din seraiul păscut de
coroane!
Nu știu ce să fac... zorile sunt sparte.
Mai bine, spune-mi tu, iubire,
să las în testament jungherul pentru
tine?
Mădălina Bărbulescu(n. 9 mai 1989): Și-a petrecut copilăria pe meleagurile bucolice din satul
Cârstănești, comuna Oteșani, județul Vâlcea. A absolvit profilul de filologie,
în cadrul Grupului Școlar „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, unde și-a
desăvârșit apetența pentru creație și frumos. A urmat cursurile Facultății de
Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul Universității din Sibiu,
precum și ale Facultății de Litere din
cadrul Universității din Pitești (ulterior a susținut studii masterale în
ambele domenii). În anul 2014 a debutat literar în revista
Cultura Ars Mundi și a devenit membru al Societăți Culturale „Anton
Pann” din Râmnicu Vâlcea (din 2018 fiind vicepreședinte al acesteia). Este,
de asemenea, membru în Cercul Literar de la Cluj, Cenaclul Poetic Schenk, Clubul
Qpoem – atelier poetic ș.a. Scrie poezie, proză scurtă, articole științifice,
cronică literară și eseistică. A realizat corectura câtorva volume: Ursulețul de pluș – Daniela Tiger (proză scurtă), Dialog frapant cu fâșiile – Andrada
Badea (poezie), Noaptea, și tăcerea strigă – Nicu Cismaru (poezie), Nestemate
– Tatian Miuță (poezie), Antologia Societății Culturale „Anton Pann”(2017), Antologia Societății Culturale „Anton Pann”
(2018). A publicat în revistele literare: Poezia (Iași), Caiete
Silvane (Zalău), Banchetul (Petroșani), Sintagme literare (Timiș), eCreator (Baia Mare), Cultura Vâlceană,
Povestea Vorbii, Anton Pann, Forum V., Cultura Ars Mundi, Memoria Slovelor, Vitralii
Culturale (Râmnicu Vâlcea), Apollon (București), Literatura de azi
(București), Cenaclul de la Păltiniș (Sibiu), OltArt (Slatina), Glasul
Iubirii (Curtea de Argeș), Singur, Mirajul Oltului (Călimănești). De
asemenea, versurile Mădălinei Bărbulescu au fost publicate în ziarele Radio
metafora (SUA) și Linia1 (Slatina) precum și pe site-urile de
creație literară: Confluențe Literare, literaturitate.ro, bel-esprit.ro,
observatorul.com (Toronto, Canada), Cercul Literar de la Cluj, Cenaclul
Poetic Schenk, Clubul Qpoem ș.a.
Creațiile literare ale Mădălinei Bărbulescu au fost
incluse în antologiile: Cercul Poeților (vol.3), Primăvara, Vara, Toamna
și în antologia poetică de dragoste Fiori de Taină (alcătuite de Puiu
Răducan), Antologiile Societății Culturale „Anton Pann”, Popasuri
Scriitoricești pe Olt și Olteț III coordonată de Prof. Univ. Dr. la
Universitatea din New Mexico, Florentin Smarandache), Lacrima dragostei, Vara cuvântului (coordonate
de d-l Romeo Roșiianu), Serile la Brădiceni (coordonată de prof. Ion
Popescu Brădiceni, Târgu-Jiu), Buletinul Sesiunii Studenților și
Masteranzilor Filologi (Nr. 1/2016, Alba Iulia); este coautor al antologiei
de poezie Monede și Monade.
Premii:
Premiul I (la Sesiunea
de comunicări științifice, Facultatea de Litere a Universității din Pitești, Proiectări imagistice ale Sinelui în opera
eminesciană, 2015);
Mențiune (cu
proza Iselin, la Secțiunea Proză scurtă a Concursului internațional de
poezie și proză scurtă „Memoria Slovelor” organizat de Liga Scriitorilor Români, ediția I, 2015);
Premiul III (cu eseul Cele două Adevăruri, la Secțiunea Eseu a Concursului internațional
„Memoria Slovelor” organizat de Liga Scriitorilor Români, ediția II-a, 2016);
Premiul I (la concursul de creație al Societății Culturale „Anton
Pann”, 2018).
Copyright © 2019 Mădălina Bărbulescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.