Domnişoarelor iar l-am visat pe Nicolae
Labiş
În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăţi mari
din poemele mele de dragoste
atârnă
pe gardurile femeilor
din satul meu natal
câinii fug
cu colacii iluziilormele nocturne
în cozile lor mândre
ca nişte steaguri
la o manifestaţie
anti-realitatea românească
apoi
se încaieră
prin
şanţurile
haikuurilor mele de weekend
dincolo de retina imaginaţiei
fetele mari se joacă de-a v-aţi ascunselea
cu sentimentele mele erotice
de copil
cu efect întârziat
babele satului
mă recunosc ca lider de necontestat
Şi eu eu ce fac
Cu poezia pe umăr ca o puşcă
iar vreau să vânez
moartea căprioarei
dintr-un foc
Halal poet
cu
scaunul singurătăţii
la
cap
N-am ce zice
n-am ce scrie
Pauză de viaţă
cică
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăţi mari
din poemele mele de dragoste
atârnă
pe gardurile femeilor
din satul meu natal
câinii fug
cu colacii iluziilormele nocturne
în cozile lor mândre
ca nişte steaguri
la o manifestaţie
anti-realitatea românească
apoi
se încaieră
prin
şanţurile
haikuurilor mele de weekend
dincolo de retina imaginaţiei
fetele mari se joacă de-a v-aţi ascunselea
cu sentimentele mele erotice
de copil
cu efect întârziat
babele satului
mă recunosc ca lider de necontestat
Şi eu eu ce fac
Cu poezia pe umăr ca o puşcă
iar vreau să vânez
moartea căprioarei
dintr-un foc
Halal poet
cu
scaunul singurătăţii
la
cap
N-am ce zice
n-am ce scrie
Pauză de viaţă
cică
Atât se poate
Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-I timpul
Macină totul amintiri speranțe dureri și mai
ales bucurii Toate au însă un gust inconfun
dabil Zilnic urcăm și coborâm din Turnul Ba
bel Bărbații de regulă coboară Să mai facă
vreun război Să mai pună la cale vreo confla
grație erotică Însă femeile au mereu aripile
deschise contratimp pulbere și iubire
Atât
Oare
Dar unde-i tata
Dragă Kitty raiul este o cameră fără ferestre
Plină cu cărți în toate limbile pământului Să
Nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii
merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă
Lectura are nevoie de-o cale de acces
De pildă cărțile de poezie mă ajută să respir
Cele de aventuri să uit de foame și singurătate
Numai cărțile de dragoste mă deprimă
Deocamdată
Nu înțeleg însă un lucru
Cum poate să fie nisipul
duminica
atât de albastru
Orar de fată mare
Dragă Kitty nici duminica nu apuc
să mă plictisesc Mă salvează agi
tația din jur și prejudecățile oame
nilor Cică fetele nu gândesc Ai au
zit vreo prostie mai mare Altceva
nimic În afara faptului că m-am mai
înălțat cu doi ani Și parcă citesc alt
fel oamenii
Mi-e dor de Anna Frank
Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte
spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș
te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai
dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici
n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la
locul lui De nici un sentiment nu mai poți fi si
gur(ă) Iar Homo sapiens a ajuns cel mai feroce
animal În rest totu-i sehr gut
Ipocrit(ă) și nu prea
Anna Frank nu înghite
pastile de adormit conștiința
Nu că ar vrea fie
un model pentru posteritate
Mai ales că aceasta-i
excesiv de impudică Și se
întreabă Care au fost
Primele iubiri ale Annei Frank
Un pic de ipocrizie
totuși
nu face rău
nimănui
Citește și: Costel Zăgan - Contrajurnalul Annei Frank
Copyright © 2019 Costel Zăgan
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.