VITALINA SIMERETCHII

***

Nisipul îmi scrâșnește
printre dinți
Atunci când incerc să vorbesc
mă alătur lui
Într-un castel conceput
De un copil
Cu lopățica
Nisipul a devenit sticlă
Eu nu m-am renăscut din cenușă
Cum se cuvine
unei femei cumsecade
Am unghiile negre
Și un tatuaj pe coapse
inelarul miroase a rouă
Atunci când sunt goală
mă învelesc
Cu o piesă din lego
Și încep să mă feresc de elefanți.

***

Inspir natură
Culorile mă atacă
Cum atacă
Fetele goale
Cu trupurile goale
marea.
Pășesc
prin geamuri închise
o muscă
își ține respirația
În via bunicului
Culorile mă înghit
Nu știu
să palpez pe poante
nici să scobesc
pietricica
Blocată
În pantofii cu toc.
O șosetă roșcată
A nimerit la spălat
Cu chiloții mei albi.

***

Centura de siguranță
Nu m-a salvat niciodată într-un
Accident rutier
Nu mi-am lăsat fruntea sărutată
Înainte de somn
Astăzi e doar un exercițiu
Nu am făcut niciodata pilates
Becul îmi rămâne mereu aprins
Pentru insectele
Care încă trăiesc.

***

O pasăre observă că
Poate să zboare
Cum tu îți observi
primele riduri de pe frunte.
Din golul unui balonaș de spumă
Se naște
Un cerb
La fel se naște
un semn de stopare a vitezei
Pe o șosea perfect pavată
Sculptez cu piulița
O anorexică
Ea îmi vorbește despre Dumnezeu
Eu cos în cruciuliță
Draperia prin care
Îi urmăresc
Trupul
Uscat.
Coafez mătasea unui porumb
Matilda a plecat de acasă.

Note despre mine însămi:

Vitalina Simeretchii (n. 2 august 1999, Stăuceni): Sunt basarabeancă și studiez jurnalismul la Cluj (Facultătea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca). Am studiat pianul și canto. Scriu poezie de mai puțin un an, dar am fost întotdeauna pasionată de literatură și de artă în general.

Copyright © 2019 Vitalina Simeretchii 

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.