Nu-mi rămâne decât să ies
afară din casa
care nu e a mea
nu vă mirați
sunt chiriașul lui Dumnezeu
și să încep să umblu pe stradă
în mâini.
Astfel n-aș realiza decât o contopire
a visului cu realitatea.
Când eram mic mă visam clovn.
Dar dacă totuși nu voi reuși
o să-mi reiau seria visurilor
și poate
mă voi visa om politic
care demisionează când trebuie.
Ea
Ea era atât de frumoasă
și aproape de-o vârstă
cu moartea mea.
Era atât de frumoasă
încât ar fi putut
fi cel mai bun motiv
pentru Kurt Cobain
de a nu săruta
țeava puștii sale de vânătoare
înainte de a apăsa pe trăgaci.
Ea era atât de frumoasă
încât l-ar fi putut determina
pe Jim Morrison
să se certe și-acum
cu milițienii planetei.
Ea era atât de frumoasă
încât sunt absolut sigur
că era chiar ea, moartea mea.
Și dansa...
și dansa...
Rugăciune
Doamne iartă-mă că
în nimicnicia mea,
le-am spus tuturor
pe nume.
I-am spus stăpânului,
stăpân.
Le-am spus
slugilor ordonanțe,
fariseilor, farisei!
Mai iartă-mă Doamne
ca nu am mâncat vara
înghețată, când Ți-e cald
și n-am băut țuică
fiartă iarna, când Ți-e frig.
în nimicnicia mea,
le-am spus tuturor
pe nume.
I-am spus stăpânului,
stăpân.
Le-am spus
slugilor ordonanțe,
fariseilor, farisei!
Mai iartă-mă Doamne
ca nu am mâncat vara
înghețată, când Ți-e cald
și n-am băut țuică
fiartă iarna, când Ți-e frig.
În rest Doamne,
toate sunt la fel.
Cum le Știi.
toate sunt la fel.
Cum le Știi.
Câinele
cu ochii albaștri
După ce le-ai mulțumit
celor care te jigniseră,
ai ieșit în stradă.
Unde te aștepta un câine
cu ochii albaștri și puri.
L-ai mângâiat și l-ai luat în brațe
crezând că e Dumnezeu.
Nu mai văzuseși asemenea ochi
la niciun om.
Nici n-aveai cum,
de-atâți ochelari, de-atâtea batiste.
Fericire
Ea începuse să mă strige
pe numele meu mic,
o strigam și eu tot
pe numele mic: Fericire!
Era una din zilele acelea
când promitem să fim mai buni,
mai...
ziua poeziei, ziua națională a femeii,
a bărbatului, Crăciun, Paște,
ziua securistului de omenie,
zile uitate imediat
a doua zi.
Înainte de una din amneziile acestea
mă striga pe numele mic,
o strigam și eu: fe-ri-ci-re!
Căruța
cu prieteni
Căruța cu prieteni e astăzi
jumătate goală, jumătate paie.
Pe mulți i-am gonit mai demult
cu biciul.
Câțiva mai curajoși
au mers o stație sau două
apoi au coborât,
luând-o repede la fugă.
De necrezut și totodată de crezut,
căruța cu prieteni
e jumătate paie, jumătate nu e.
Scrisoare
către prieteni
Prieteni haideți să nu mai
spunem ceea ce credem
și să devenim diplomați,
adică genți din acelea
de piele
ce le poartă de toartă
inși îmbrăcați permanent
la patru ace.
Apoi să visăm
că nu ne tragem
nici din maimuță,
nici din Dumnezeu,
ci din calculator.
Ea și
atât
Ea plecase cândva, odinioară,
în altă viață, mai demult.
Nici numai știu
dacă am plâns,
sau cât de mult
ne-a durut.
Când a revenit,
ca un elev conștiincios
la serbarea școlară,
ca un preot ce cântă
veșnica pomenire,
mi-a recitat
toate morțile mele pe de rost.
Și mi-a spus atât:
- După moarte se pune virgulă,
nu punct.
Gabriel Dinu (n. 25 martie 1973, București; locuiește în București și în comuna Grădiștea, județul Călărași):
A debutat literar în anul 1997, în revista Viața Românească, având girul
responsabilului de număr Aurelian Titu Dumitrescu (coautor al capodoperei “Antimetafizica
alături de Nichita Stănescu”). A publicat în reviste precum: România
literară (rubrica Poșta redacției, responsabil Constanța Buzea), Vremea
(director Adrian Păunescu), eCreator (director Ioan Romeo Roșiianu), Realitatea
de Călărași, Media Călărași ș.a.
Apariții în
antologii:
Prietenii poetice (antologie eCreator, 2017)
Așii cuvântului (antologie eCreator eCreator, 2017)
Dyonisos (antologie a Cenaclului Poetic Schenk, 2018)
Desprimăvărarea
cuvântului (antologie eCreator, 2019)
Cărți publicate:
Câinele cu ochii albaștri (editura eCreator, Baia Mare, 2019)
De la un capăt la altul (editura Siono, 2021)
Al 4-lea Reich (editura Bestseller, 2022)
Pagina Facebook: Gabriel Dinu
Copyright © 2019 Gabriel Dinu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.