Noaptea își picură
catranul pe ape
vântul ațipise
ascuns
sub o velă...
cu țipăt prelung
pescărușii
dispar
în cuiburi de spumă
poemul de foc
imprăștie pe mare
cuvinte-aurite
Eu - doar un chip cioplit
încremenit pe țărm
de-atâta splendoare!
Dimineața
nu ai timp
să-ți înlături cearcănele
ce-ți atârnă sub ochi
- mărturii zornăitoare
ale păcatului desfrânării
cu gleznele însemnate
alergi
să deschizi cu grijă
petalele florii de piersic
în care știi sigur
că și-a ascuns
tăcerea...
Abia atunci
trudind
cu mâinile pătate de culoare
îmbălsămezi esența translucidă
a silabelor
și o înveșnicești atent
în ziduri albe.
M-am
zidit Ană
în propriile-mi primăveri
meșter și calfă și jertfă
deopotrivă
trec anotimpuri
în șir indian
desenând graffiti
pe ziduri.
Manole
- un personaj repetabil
își potolește setea
apoi
se spală pe mâini
în fântâna în care
mi-am lepădat
aripile
Marți
treisprezece
Cu secundele atârnate de glezne
aștept duminica la semafor
azi e de-abia marți
semaforul e roșu
de trei ceasuri
și nu-mi mai amintesc
dacă trei sau treisprezece
ține culoarea asta
sau azi e treisprezece...
Ah da
azi e marți și e treisprezece
e ziua in care
mâța neagră
îmi taie calea
în două
și indiferent pe care cale apuc
voi întâlni neapărat
numai semafoare pe roșu...
E seară deja
cu gleznele însângerate
aștept duminica...
la semafor
umbra mea
dansează burlesc
cu o floare roșie in gură.
Mâine
e o altă zi...
Cândva
adoram gările...
gările acelea de odinioară
cu clădirile lor parcă săpate
intr-o stâncă
mă fascina acel du-te-vino
la orice oră
fizionomiile care se perindau grăbite
prin spațiul de piatră
și ecoul plin de prestanță
al tocurilor mele roz
pe pavimentul gri
lăsând reverberații în acustica sălii
mă simțeam un personaj
într-o antologie de povești ambulantă
purtată-n geamantane
și genți de voiaj
scanam valizele ce se lăsau
târâte anevoie
încercând să descifrez fiecare poveste
ilustrată de chipuri anonime
sălile de așteptare...
cu puradei atârnați de fuste largi
și înflorate
un bărbos moțăind
lângă o sacoșă de rafie
murdară și sărăcăcioasă
cu respirația duhnind
a vodkă ieftină
aerul inchis
colcăind mirosuri
de vieți nomade și decadente...
Peroanele mustind de viață
de vieți...
de emoții colorate în toate nuanțele
de la batistele albe
fluturând a pene de înger
la veșminte cernite de aripa morții...
nelipsitele ceasuri rotunde
cu cifre caligrafiate vizibil
printre limbile cărora
timpul se scurgea
ca in opera lui Dali
vocea di megafon
anunțând imperturbabilă
fiecare sosire sau plecare
a fiarelor gâfâinde
pe melodia "glasul roților de
tren"...
Eu
colecționam batiste albe
eșarfe înflorate pălării
basmale cernite
ochi veseli ochi triști
fizionomii impenetrabile
îmbrățișări sărutări
plecări sosiri așteptări...
Până când într-o zi
am înțeles
că de fapt
aparțineam
trenurilor...
Astăzi
soarele
strălucește mov
cu aripi dezgolite de pene
m-am înălțat umbră
deasupra mea
femeia cu rochia gri
și buzunarele rupte
are mâinile pline de
cuvinte colorate
nimicul e un puzzle
violet
de la un capăt la celălalt
al timpului
toarce zădărnicia
ca o lene pufoasă
miroase a primăvară
mă reîncarnez în mine.
Cum să
te știu iubire
când te prelingi alunecoasă
-limbă de foc
mistuindu-mă
ca pe o cruce de lemn
în pustie
dar te știu iubire...
cerul gurii mi-e plin
de stele amare
după noaptea dulce
a sărutului tău
cum să te scriu iubire...
răsfoiesc frunze
cu povești de o vară
și-mi pare că
umbra pomului
e mai plină de sevă
ca tine...
Dimineața
este o stare de verde
ca un pahar de apă rece cu
vitamina c calcium magnezium zinc
și aromă de citrice
sângele treaz
de la cântatul păsărilor
năvălește vulcanic
sevă incandescentă
înfrunzesc simțurile
și ochii
răspândesc
lumină lină
viața pulsează ritmic
prin toți porii
scoarței brăzdate de ore
ca ani...
nu mă amăgesc...
până spre seară
voi deveni o salcie
cerșind apei lumină...
voi desfrunzi
apoi...
e
deja
toamnă...
Elena Lucia Spătariu (n. 24 mai 1964, Săvinești, Neamț): A urmat cursurile
gimnaziale în Bicaz, apoi doi ani la Colegiul Național "Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț. Este absolventă a Colegiului Național “I.C. Brătianu” din Hațeg. În perioada liceului a activat în diverse
cenacluri literare. Elena Lucia Spătariu a debutat cu poezie în anul
2017, în revista Ploieștiul cultural (fondator Gheorghe Burdujan). A
publicat versuri în Tecuciul literar artistic (revista europeană de
cultură, opinie și informare, publicată cu sprijinul Consiliului Local Tecuci și
al Bibliotecii Municipale "Ștefan Petică", redactor șef Eleonora
Stamate), Sintagme Literare (publicație a comunei Dudeștii Noi, director
fondator Geo Galetaru) și, în curând, în
almanahul acestei publicații, precum și în diverse reviste online. Creațiile
sale au fost incluse în antologiile Toamna cuvântului și Iarna cuvântului
(coordonator Ioan Romeo Roșiianu, editura eCreator), Rochii de zăpadă (selecție
de poezie feminină îngrijită de Daniela Toma, editura Art Creativ) și în anuarul
Cenaclul de la Roma (îngrijit de fondatorul cenaclului Valeriu Barbu, editura
Minela). Elena Lucia Spătariu este realizatoarea emisiunii Poemania virtuală,
care se difuzează în fiecare marți, de la ora 22:00(RO) la Radio Vocativ (fondator Valeriu Barbu).
Copyright © 2019 Elena Lucia Spătariu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.