Când văd o cerul înroșit
Insistent
Vreau să mă apropii
Să te caut
Să văd că nu ești tu acolo
Merg mai departe
În cap
Arde sirena
un trăsnet
Îmi sparg timpanele
Nu
Nu ești tu
Și nu vei fi
În nici una din acele mașini roșii
Pe care le urmăresc
Care mă urmaresc
***
M-am trezit cu gândul la tine
Astă noapte am visat că zbor
Totul era acoperit cu zăpadă
Când am căzut printre crengile uscate
Am dat peste 3 pui de bufniță
2 albi și unul cafeniu care mă privea în
ochi
Mi-am adus aminte de luna februarie
De poza pe care mi-ai trimis-o
Cu o grămadă de flori de castan
De biletele rezervate
La spectacolul la care nu am fost
De picioarele tale galbene și uscate
Și despre cum te așteptam in fiecare zi
fără rost.
9 noiembrie
Îți zic
La mulț iani
Și îmi zâmbești în colțul gurii
Îmi spui
Mulțumesc
Răspunsul mi se pare cam sec
Dar totuși mă bucur
Mai mult decât de un
Savignion blanc
Îmi pare rău că m-am așezat
Pe bancheta din spate
Și vroiam atâtea să-ți spun ..
Mai bine o să-ți scriu
Mâine/
Poimâine/
Niciodată
(poem despre dragoste)
Măsori cu limba
Distanța de la încheietura mâinii
Până-n vârful degetelor
Furnicile merg fără scară
Sub firele de păr
A trecut un tren
Mâinile
Fierbințeala trupului tău
Cafeaua proaspăt măcinată
Linguri și petale ascuțite pe jos
Fața de masă
Brodată
Ruptă
Pătată
Ni se-ntoarce pielea pe dos
Înfloresc spinii
Vibrează lianele
În podul palmelor
În aer
Săgeți
Străpung pereții transparenți
Până-n vârful degetelor
Și tu îmi sufli în palme
Am mai descoperit
o parte din trupul meu
Și am înnebunit.
***
E ca și cum aș vrea să mănânc o
portocală
Să mmușc din fructul cărnos
Să simt cum
Se prelinge
În corpul meu
O sevă nouă
Cu miros și gust
s-o strâng
să-mi țâșnească printre degete
sucul
și apoi
să mătrezesc
într-un pat străin.
(despre cum am mers cu iubitul meu la cafenea)
- Uite la
fata de alături
Își face poze cu tatăl ei
Și sunt fericiți.
Își face poze cu tatăl ei
Și sunt fericiți.
- Și tu
de ce ești supărată?
- Ți s-a
părut
Hai să ne mutăm la altă masă
Hai să ne mutăm la altă masă
- Doriți
să faceți comanda acum sau mai târziu?
Tatiana Grosu (n. 25 iunie 1999, Chișinău): Absolventă a Centrului de Excelență în Viticultură și
Vinificație din Chișinău. În prezent este studentă a Universității de Stat din
Moldova, Facultatea de Litere, specialitatea – Limbile Engleză/Franceză,
științe educaționale. Tatiana Grosu este membră a Atelierului de scriere
creativă „Vlad Ioviță” din Chișinău. A debutat în antologia Supradoza de
Dragoste (Muzeul Literaturii Române, București, 2017). Este coautoare a
antologiei de poezie cordonată de Dumitru Crudu, UNSPREZECE
(Casa de Pariuri Literare, București,
2019). A publicat în mai multe reviste literare din România, Moldova și Peru.
Citește aici: Tatiana Grosu - Libelula albastră
Copyright © 2019 Tatiana Grosu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.