Ipoteticul destin
Între mine și tine,
aerul aprins șterge icoana
îndelung sfințită cu rugi
și destine copiate din cărți.
Cuprinde-mi fricile, arde-le!
În biserici fumul face cerere
lui Dumnezeu
să-mi lumineze zâmbetul.
Eu, jumătate lumină,
cuprind începutul indecis,
amprenta pasului pe trapta
unde șlefuiesc în taină șoapta
dintre un sărut și ultima îmbrățișare,
când știu că orice este posibil
între anotimpuri,
doar să-mi colorezi puțin diminețile
și să faci un casting pentru îngeri.
Sentimente înalte
Sunt călătorul fără hartă, pe cărări unde arde suferința
până ce înfloresc gunoaiele...
am ales drumul, când mă lăsai să zbor.
Între cer și pământ sunt un gând rotund,
cât un vis, cât o viață.
Clopotele sparte, biserici cu slujba neterminată,
între mine și tine, un câmp de tăcere.
Întinde mâna cu care albești nopțile
si eu veșnic ucenic, la buchea adevărului,
îi mulțumesc zilei de mâine,
care mă naște și dă cu piciorul la poartă,
sunând adunarea.
Doamne, ai inventat sentimentele înalte
iar noi ne târâm prin noroaie
și nevoi mărunte care omoară bucuria.
Te întreb: cine a inventat ziua de mâine?
Adiere de vals
Am puține întrebări
și toate răspunsurile pregătite
să deschidă porțile prin care n-ai ajuns
să treci.
Mirările aburesc îngusta punte
dintre respirații
și doctorii de inimi fără remedii
pentru apneea prelungită,
indică sărutarea înaintea ploilor cu soț,
în locul toamnei cu umbra
pe cărările îngălbenite de rod zglobiu,
bucurând paharele, îmbujorând tainic fecioarele
la prima adiere de vals.
Ia-mă la dans și prelungește veșnicia cu visul
în care eu și tu
rostogolim anotimpurile,
oprind ceasul la ora dimineților
cu soarele-între gene.
Și cuvintele albesc în timp
Câte cuvinte încap într-un anotimp,
de-a lungul și de-a latul alergărilor noastre?
Strivim în tăcere sentimente, așteptări obosite
pe cărarea cu pașii care recunosc înfrângerea,
cu toamna pe creștet.
În spatele ochilor
toamna începuturilor luminează
și-mi colorează zâmbetul inocent,
căzut perpendicular pe amintirea captivă
în trecutul albitelor tâmple fierbinți.
Pe partea mea de cerc,
amețesc trăgând de arcul timpului
să-l închid
și mă joc de-a copilărirea zilelor ce mor.
Iubirea
Iubirea este supliciul
bucuriei amețite
de belșugul unei toamne
capricioase, sosite neanunțat.
Dorință răsfrântă în amurg,
amețiște pe culoarul
rămas liber
al unei inimi cu multe
bypass-uri
ce ne chinuim s-o ținem
la presiune constantă.
Când este verde, cauterizează
neputința,
curge durerea, rupe
orice dig, chiar supradimensionat
de verbe și vorbe.
Să cânte Bach
O să fac un denunț:
cineva a spart sertarele inimii mele
și a lăsat loc Nimicului.
S-a furușat apoi în alte pătrate lumi,
a mea rotundă și vulnerabilă pompă de circulație,
acum, o cutie fără rezonanță,
tresare străină, în sanatoriul fără medici.
Cum s-o mai recunoști?
Zile, nopți, amintiri, niște frunze uscate
să-i țină de somn.
Să cânte Bach!
O liniște mare, pe care s-o pictez
cu fluturi și galbene frunze...
La meteo se anunță potop,
poate o să curețe locul de toate amprentele
și nu se va mai ancheta delictul iubirii...
Selfie de toamnă
Sunt femeia frumoasă
care îmbracă deseori diminețile,
în cuvinte ușor curbate,
cu împletiri tainice, deschizând mirări,
rostind poveștile care îmbujorează gândul...
Sunt acolo când toamnele
își sparg neodihna în gustul amețit,
atrăgând poftele, dăruind speranțe.
Bucuriile mici,
boabe de rouă încărunțită,
fac liniștea așteptării să mă doară,
să mă îmbrace cu hainele începutului
demult decolorat
și să-mi pună la ușă, anotimpuri nedecise
făcând risipă de lumină...
Unde este șlefuitorul imaginii eterne,
când imortalizez exercițiul frumuseții?
Note despre mine
însămi:
Constanța Popescu (n. 4 mai 1956, Răzvad, Dâmbovița): Școala primară am
făcut-o prin mai multe localități din țară (Hațeg, Arad, Râmnicu-Sărat, Răzvad,
Târgoviște) datorită meseriei tatălui meu, care era constructor de drumuri și
poduri. Am absolvit-o în localitatea Răzvad (Dâmbovița). Am absolvit apoi Liceul
Teoretic “Ienăchiță Văcărescu” din
Târgoviște în anul 1975, la clasa specială de biologie. Am lucrat în
domeniu informatic la Centru Teritorial de Calcul, la
Intreprinderea de Construcții și Montaje Metalurgice (devenită apoi “Corint”), apoi la S.C. Termica S.A., până în anul 2007
când, în urma unui accident, m-am pensionat.
În acest timp am avut o largă activ activitate literară,
publicând în toate edițiile revistei liceului, “Vlăstarul”, activând în cadrul
cenaclul “Cicerone Theodorescu” precum și la mai multe reviste literare: Luceafărul,
Vatra Românescă, Convorbiri Literare, Tomis, Suplimentul literar al Scânteii
Tineretului. Am activat în cadrul unui grup literar-istoric pe perioada
vacanțelor, făcând ghidaj la Muzeul Scriitorilor Tărgovișteni și la Muzeului
Cărții vechi Românești (în perioada 1972-1975). Am participat la numeroase
concursuri şi festivaluri literare, nu
numai în Targovişte ci şi în ţară, unde am primit diferite distincţii. Din 2013
particip la ședințele Salonului literar al scriitorilor târgovișteni, a cărei
membră am devenit în martie 2014. În ultimii ani am publicat în revistele
literare Dor de dor, Cervantes, Bucureștiul literar și artistic, Litere ș.a.
Prezențe în antologii:
Meridiane de
lirice - Aripi de vis (editura Armonii culturale , Adjud, 2013) .
Autograf pentru
m(â)ine (editura Armonii culturale, Adjud,
2014)
Iubirea dincolo
de vis – Popasuri culturale românești (editura Studis, Iași, 2014)
Antologia
Revistei Singur (editura Singur,
Târgoviște, 2014)
Actori printre
astre (editura Armonii culturale, Adjud,
2016)
Antologia
editurii Biblioteca Târgoviște-Chișinău (Cernăuți, 2016)
Atlasul cu diezi (editura Armonii culturale, Adjud, 2017)
Jurnalul unui
câmp de aripi (editura Art Creativ, 2017)
Starea de om - Substraturi (editura Art Creativ, 2018)
Vina zilnică a
frumuseții (editura Art creativ, 2018)
Volume de autor:
Capcana
cuvintelor (editura Armonii Culturale, Adjud, 2013)
Lacrimi rescrise (editura Rora, Târgoviște, 2015)
Vinovați de
nemurire (editura Rora, Târgoviște, 2016)
Am ratat
eternitatea (editura Biblioteca Târgoviște, 2017)
Fericirea dintre
gene (editura Biblioteca Colecția Lirică, Târgoviște,
2018)
Copyright © 2019 Constanța Popescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.