Semn de carte
sunt
semn de carte
între două porți
pe care s-a scris
cu sevă stoarsă
din floare de mac.
roșu aprins
inundă oglinzile -
bătăile inimii,
galopul cailor
îmbătați
cu savoarea cafelei
amare, amare...
plânsul iasomiei
dezmiardă
fiecare semn
cioplit
pe fiecare față a
porții.
roua florii
face nuntă
cu sângele uscat al
macului
ce-a mângâiat odată
dalta.
se naște astfel
cântecul
așa cum a fost
dintru început,
cântecul despre
lutul frământat
cu durerea
întrebării
fără leac,
fără răspuns,
din care s-a făcut
o lume
care mă așteaptă.
îl ascult,
la rândul meu îl
cânt
și-apoi mă-ndrept
spre alte porți.
mergând,
îmi vin în minte
cuvintele ce ți
le-a spus profetul:
“îmi
vei rămâne urmă
când pe mine mă va
înghiți soarele”.
Pe malul din oglindă
rămâi așezat între
altare
unde s-a scris
înainte de despărțirea
apelor de uscat:
„Așa-i când
ți se face dor
de un loc în care
n-ai fost
niciodată”.
te mângâie pe
obraji
sudoarea sălciilor
plângătoare
pictate pe icoanele
la care
te-ai închinat.
strânsă-n palme
mărgele,
înmoi și frămânți
cu ea
lutul vremii
prefăcându-l ulcele
(mult mai frumos
colorate
decât erau odată
nadele lui Iona)
înghițindu-le,
îți răspunde în
hohote râul -
înțelegi acum
zădărnicia
încercării de a-l
măsura -
inutile stavile
apelor care
nici când,
nici unde,
nici cum
au început a
dezmierda pietrele
nu poți afla.
râul apropie - râul
desparte
malurile
și te-nfioară
năvălnicia lui?
așa-i când încerci
să-i întocmești
unități de măsură
dorului.
Ochi de iarbă și frunze
basmul copilăriei -
pe vremea
străbunelor
domnea peste lume
umbra Morții.
pământul -
morman de cenușă
peste oase obosite
ce și-au zidit în
el
adăpostul.
pădurea -
scoarță de tăciune
sub care seva
fierbea
precum lava
vulcanilor.
iarba câmpului
și frunzele
pădurilor
se desfătau
ascunse de
ursitoare
în ochii abia
deschiși
ai unor copile.
până când,
mai târziu,
vrăjitorii
le-au făcut leagăn
într-un cântec
ce răsuna peste
lume.
în jur
templu viu s-a
făcut -
li se închinau
implorând ploile
așteptate de
veacuri.
ochii lor au vărsat
atunci
șiroaie de iarbă și
frunze.
drept recunoștință,
ca pe zeițe
le-au așezat pe
altare de foc
spre odihnă.
azi,
știu că nu e o
poveste...
de câte ori plâng,
răsare iarbă din
ochii străbunelor
căci lacrimile-mi
vin
din rădăcini
ce se-adapă
cu spuza rugului
pe care-au adormit
tălpile lor.
Tablou
(între răsărit și apus)
mâini de copil
frământă zăpada
modelând păsări.
primăvara topește
bulgării adormiți
între crengi de
castan -
lipite de frunze,
răvașele scrise de
mâini de copil.
timpul
urcă și coboară
cautând linia
dreaptă -
punctul de sosire,
soarele suspendat
între cer și
pământ.
în oraș,
(cândva cafenele)
magazinele
second-hand
vând cortine
(de toate mărimile,
de toate culorile)
-
în culise,
pregătiri
pentru actul final.
ram bătrân de castan
leagănă lampioane -
visuri ce ies pe ușa
unui alt sfert de
veac.
din când în când,
cu
obrajii-nfierbântați de ger,
copiii-și îndeasă
mâinile-n
buzunarele
bunicilor.
ultima poză din
album -
în Sighet,
pe băncile
din mijlocul
parcului,
cântă colinde
bătrânii orașului.
Mai spune-mi despre...
înainte de „Noapte
bună”
mai spune-mi
despre dansul
cailor sălbatici
pe malul mării,
despre cum ai cules
de pe urmele lor
scoici cântătoare -
ghiocuri
din care-mi vei
face coliere și cercei
și astfel,
voi asculta în
fiecare zi
profeția sirenelor
despre noi...
mai spune-mi
despre drumul de
munte,
despre foșnetul
frunzelor
din care-mi vei
face cuib,
atunci când
înflorește iasomia...
mai spune-mi
despre cum
amestecai miresme
de hortensii și
maci
și stropeai cu ele
penele îngerilor
și astfel,
în zborul lor,
ne rămânea scris
numele pe nori..
nu-mi spune încă „Noapte
bună”!
mai spune-mi
despre……
Note despre mine însămi:
Numele
meu este Nina Hoza, m-am născut în 21 aprilie 1975, în localitatea Strâmtura
din judeţul Maramureş. Sunt profesoară de limba română, în prezent bibliotecară
la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei. Particip la
întâlnirile organizate în cadrul Cenaclului literar al Centrului Cultural
Sighetu Marmaţiei. La Festivalul Naţional de literatură „Vasile Lucaciu” de la
Cicîrlău, Maramureş, organizat în decembrie 2018, am primit Premiul Special al
Juriului şi Premiul revistei „Nord Literar”.
Copyright © 2019 Nina Hoza
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.