Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

11 ian. 2019

ROBERTO KUZMANOVIC















Renaștere

S-au cutremurat cerurile și pământul
Apoi am renăscut cu totul – întreg, din iubire;
Mi se spune adesea Suflarea sau Vântul
Călătorind aievea către neștire

M-ați ucis, Evelor! S-aflu încotro-ul morții
Cu Anubis, la un shot, am gustat abisul
Păcatul este cheia spre închiderea porții
Lui Adonis nu-i priește… paradisul

Găsit-am filozofia de-un vis aparte
Forfotind prin Delos, zeița m-a țintit c-un arc
Transcris-am nemurirea noastră într-o carte
Întâlnindu-ne-ntr-o gară și-apoi în parc

De Vamă nici nu voiam a trece, marea, lauri,
Ne-am împreunat sorți interzise de titani
Fiecare poveste are și-ai săi balauri,
Final de izbândă răsună veșnici ani!


În cinstea împlinirii mele

Zburdam haihui prin junețe, încercând șchiop să cânt la nai,
alteori chibzuind sub un arbore ce mă îmbrățișa
Privind fântâni secate cerșind o lacrimă de unde n-ai
nici sculpturile sfinte n-aveau deloc ce înfățișa
Un fluture se temea de zbor ca de-o fantasmă obscură,
iar un actor dezolant rămase captiv într-un scenariu
Un masochist tânjea strâmb după mai multă tortură,
prostituata încercând să evadeze din acvariu
O „fashionistă” verifica mereu horoscopul,
așteptând nerăbdătoare o veste sacră într-o doară,
Un naufragiat și-a descoperit falnic scopul
și-un camarad mi-a spus: „Ce te clădește, te și omoară!”
Viața îmi predase cu râvnă durerea la instrucție
Fost-am blând învățăcel, brav și rebel pășind înainte
spre sfinx de geniu răpus de revoluționara construcție
Poposeam necruțat în locașuri sleite de cuvinte –
un miez de purgatoriu uitat al muzelor și zorilor
unde distins închinat-am în cinstea împlinirii mele
un cufăr a amintirilor, viselor, dar și norilor
reînflorit din pământ, apă, foc, aer și praf de stele.


Demonii din îngerul fără glas

Priviri de copilă, cearcăne de gospodină,
se îndreaptă ca o felină, despuiată,
spre sticla de rom și cugetă că
pătura-i mantă protectoare contra demonilor noștri –
personalități imune, cu tentații nejuste,
au măști pictate ce par a fi oglinzi
scuipând palavre pe rădăcinile adevărului,
să crească mare, glumește ironic singură, să zboare,
îndeobște în goana după iluzii;
furia îngerilor nu o impresionează,
doar cel tăcut a reușit, printre visuri și vise
ce îi trezeau instantaneu din somnul care îi făceau
mai vii decât doreau.
Cândva au adormit. El, ea; restul.
Conștiența valorii de sine întreba: cu noi cum rămâne?
Sparge, impulsiv, sticla rămasă goală, o dor sânii,
aleargă peste cioburi după o țigară și-o aprinde cu patos,
lasă capul pe spate, își desprinde părul infinit
mușcându-și buza, privește fumul ca liniștea din negură,
ca ochii ei fără sclipire sau oase rupte-n carne,
ca Don Quijote lipsit de nebunie sau dragostea fără orgasm,
urlând spre tavan din răsputeri, nevăzându-l nicăieri:
câte dihănii ți-au corupt aripile să semnezi pactul cu durerea?
A semnat și ea, într-un final și-a ales tăcerea.


Corbul afon

Aşezat de timpuriu pe o bancă pustie, lângă un copac opac
își ridică privirea spre firmamentul întunecat și înghețat
ca moartea de rece
trist zărește și priveşte în ochi un corb care cânta,
devin unul și-același,
cam afon corbul, destul de afon,
dar fredona despre dragoste, puteri și-alte grozăvii
care-i făceau pe alții să se simtă pe meleaguri magice
iar el abia mai respira, ca de teamă
foșnete se-auzeau, penele toate-i cădeau
oglinda unui suflet pur reflectă un orb
degeaba e colorat fastuos totul în jur
e un moment de iarnă uitată
gândurile-l ard și-l bat ca un bici peste față
timpul fuge, el e pierdut, pierde tot ce-a avut
pierde trăirile grele, patima universului, flăcările nestinse
pierde până și ultima suflare,
nu busola ruginită îi ghida drumul;
îndeosebi ceea ce crezuse că e de cuviință să lase în umbră,
indiferent dacă le făcuse cândva loc pentru totdeauna,
iar pasărea încă mai credea că se poate înălța peste limite.
Ce limite?
Mai bine se lipsea!


Roberto Kuzmanovic: Scriitor, publicist și promoter cultural. Autor de poezie, publicistică și proză scurtă, prezent în diverse reviste, antologii și publicații on-line și/sau tipărite, unde a mai semnat nenumărate texte de opinii, schițe umoristice, editoriale, articole, recenzii literare, comunicate de presă, știri și interviuri. Este fondatorul Bibliocarti.com și al revistei cultural-artistice Vox Authors.

Copyright © 2019 Roberto Kuzmanovic
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.