ADRIANA FLAVIA SZABO

Să îmi reciți o Lună pe de rost

Iubitule, mi-a mai rămas un vreasc
şi-un cuib din tot ce-a fost copacul
şi-o Lună despuiată între crengi
ce nu-şi găsea nici petice, nici sacul...

Tu, pasăre de noapte şi de joc, în cântec m-ai uitat... ce nenoroc!
Mă prinzi de mănă azi şi-mi este bine, dar măine, vezi?... cu tot cu tine mă arunci în foc... şi te renegi şi mă renegi, iubite... şi-mi plouă-n ramuri triste, ne-nfrunzite... Ce Lună mă întunecă-ntre crengi...
Ce mugur să am verde dimineață, când îngeri coborând din cer, ştergându-mi lacrimile de o viață, mă lămuresc că totu-i efemer...
Ce crengi aş mai putea avea, când a tăcut tot cântecul din noi, tot visul ce părea aievea iar soarele s-a prefăcut în ploi...

Iubitule, mi-a mai rămas un vreasc
cu care voi pleca-n furtună,
o simt că-mi este adăpost;
tu să mă ții doar strâns de mână
şi să-mi reciți o Lună pe de rost...

Nu-mi ajunge viața asta...

Trăiesc doar fiindcă respiri,
te iubesc şi-ți spun în față
că această scurtă viață
nu-mi ajunge!... Amintiri
dintr-o altă lume, parcă,
vin să mi te-nfățişeze,
gânduri să-mi încrucişeze
anagrame dintr-o barcă
cu o vâslă, doar cu una.
Valuri peste valuri vin,
doruri inecate-n vin,
în taverne unde Luna
are ochi doar pentru noi,
cântă pe-un umăr de nor
serenade-n do major,
plânsul paşilor în doi.
Marea-mi povestea odată,
desenând, cu scoici iubirea
în nisipuri, mănăstirea
unde, cununați odată,
dansam florile din Rai
şi-ți juram că voi veni,
dintr-o viață într-o zi,
veşnic, veşnic să mă ai!...

Îți spuneam demult, odată,
de iubirea ce ți-o port
şi sunt sigură că pot
să mă nasc încă o data!
Nu-mi ajunge inc-o viață
ca să-ți fiu şi să imi fii...
Doar ca să te pot iubi,
m-oi mai naşte-o dimineață!

Citeşte-ți poeții!

Citeşte-ți poeții
şi-ascultă-le dorul
le simte fiorul
cum le plânge în pumni

Citeşte-ți poeții
le ascultă dorința
le simte ființa
învrăjbind două lumi

Ascultă-ți poeții
le vezi frumusețea
si lasă tristețea
să te-nvie din nou

Ascultă-ți poeții
vezi-le gândul
şi soarbe-le rândul
îți este cadou

Iubeşte-ți poeții
în ei ți-e alinul
în ei ți-e suspinul
îți sunt casă şi masă

Iubeşte-ți poeții
in ei e iubirea
când dezamagirea
în suflet ți-apasă

Trăieşte-ți poeții
şi-n lumea ce vine
ei doar pentru tine
a pâine miros

Trăieşte-ți poeții
şi în vieți de apoi
ei doar pentru noi
au sufletul stors

Citeşte-ți, ascultă-ți, iubeşte-ți poeții
priveşte spre ingeri, spre sfinți, spre profeții
ce-n taină şoptesc versuri dragi mie, ție

Hai, scrie-i poetului o poezie!

Am trecut de trecere, Doamne, ce întrecere!...

Iată, sunt pe trecere, nu ştiu din ce trecere, nu-nțeleg din care vină, întunericu-n lumină-i bucurie-n întristare... aş da un copac pe-o floare, că tot sunt în trecere

şi văd că-n petrecere vinul scump e apă chioară... că țambalul nu-i vioară...

Plouă mult şi plouă lung şi parcă nu ne ajung obrajii să ne usuce lacrima amară-dulce...

Toți ne cer, nimeni oferă... Doamne, cât de efemeră e petrecerea de azi! Două conuri în doi brazi sunt atat de-apropiate, două rânduri intr-o carte-ți sunt şi îți descriu tot ce vrei s-auzi! Două dude în doi duzi n-or să stea pe trecere, iubind la alegere...

Am făcut din viața asta telefon in care tasta principală esti doar tu! Lumea spune "nu şi nu, nu prin astă trecere!" Am scris o culegere de-ntrebări şi teste grilă pentru cei ce, plini de silă, mint şi-n zero se complac... Îmi spunea un pui de drac că trăim într-o minciună... nu ştiu de e rea sau bună...cert e că nu e-ndeajuns când în suflet ți-e ascuns dorul de o sărutare, dorul de o-mbrățişare...

Am trecut de trecere, Doamne, ce întrecere se dă-n cer şi pe pământ! Văd un singur lucru sfânt, pentru prima oara ştiu că ce-i mort este mai viu şi că raiul e-n pustiu...

Şi-ntr-o simplă trecere, fără de petrecere, nu aştept nici un frumos, caviar şi vin spumos, ci cuvinte de iubire, oglindire în privire, să nu spun că n-am ştiut că eşti eu, că eu sunt tu...

Nu există nici un nu, fie cronic ori acut, viitor poate trecut...

Este bine aşa durut,

ne-am petrecut!...

Adriana Flavia Szabo (n. 14 iulie 1972, Brașov): A urmat Şcoala generală de Muzică şi Arte Plastice din Braşov (secția Desen, Pictură, Sculptură, Istoria Artelor). A absolvit Liceul de Ştiințe ale Naturii și Colegiul de Asistente. A fost 5 ani asistentă medicală în Spitalul Municipal din Braşov, secția Interne. În 2002 s-a mutat în Dublin, Irlanda, unde – pentru că nu avea drept de muncă – s-a întors pe băncile şcolii pentru 2 ani. După aceea Adriana Flavia Szabo şi-a deschis propria afacere, o grădiniță privată, în care se regăseşte: se joacă, pictează, cântă cu îngeraşi de 3-4 anişori. Era convinsă că şi-a găsit menirea, însă ceva îi lipsea... Pasionată de poezie, încă din adolescență, a început să scrie versuri începând din august 2018, la provocarea unui prieten. A publicat primele poezii, în antologia "Printre Lumini şi Umbre" (coordonator Daniel Barbu).

Pagina Facebook: Adriana Szabo

Copyright © 2019 Adriana Flavia Szabo

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.