am coborât să iau pâine.
Pe trotuar avusese loc o crimă măruntă
și cineva pusese cartonașe cu cifre,
așa cum se numerotezi picăturile de
sânge
când un pieton e lovit cu mașina.
Un criminalist pusese cartonașele cu
cifre
în mărunta istorie a vieții mele,
subliniind toate greșelile, de la 1 la
31 de ani,
greșelile mici și alea mari,
paharele sparte și oamenii dezamăgiți.
S-a întâmplat să trec prin locul crimei
mărunte
fără să-mi pese că deranjez probele,
eram cu gândul în altă parte ca de obicei,
îmi ascultam bătăile inimii,
neîncrezătoare
în faptul că mecanismul ăla perfect din
mine
avea să se oprească vreodată.
Corpul meu era în dimineața aceea
o colecție de sisteme perpetuum mobile
fucționând în vid, fără forță de
frecare,
cu alte cuvine
eram nemuritoare.
Am coborât să iau pâine,
a trebuit să încerc la trei sau patru
magazine.
Tot primeam același răspuns.
Într-un final m-am întors triumfătoare
pe bulevardul Pantelimon
cu soarele în spate, ca un atlet
purtător de biruință
ca un om bun
ca o fiară
ca un salvator intergalactic
îmbrăcat în pantaloni flaușați de
trening.
Dragă tati,
ei zic mereu: ai grijă ce spui.
Nu rosti adevărul. Nu cu gura asta
murdară.
Stai drept ca în fața unor rude venite
în vizită.
Zâmbește. Râzi. Arată-ți dinții.
Calculează conspirațiile guvernamentale,
Pentru că mereu e cineva pe lumea asta
care-ți vrea răul
și mereu e cineva care s-ar arunca în
fața mașinii pentru tine.
Strânge pumnii. Vomită.
Adună lucruri. Tot ce poate fi
refolosit. Umple dulapurile.
Păstrează toate pungile cutiile toate
ceștile desperecheate.
Nu visa. Mănâncă niște carne.
Anomaliile gravitaționale vor complica
lucrurile. Va fi bine.
Deseară vom cina în familie,
unul dintre noi a vânat un om, altcineva
l-a pârlit
și l-a secționat, alții l-au gătit și
l-au porționat pe platouri.
Iar deseară îi vom mânca mâinile,
picioarele, gândurile.
Nu-ți aduce prietenii în vizită la noi
acasă.
Dacă vine sfârșitul lumii
e bine să ai de toate
de la haine la conserve,
de la pantofi la prosoape și pastă de roșii.
Cizme. Lemn. Oameni.
Dacă vine sfârșitul lumii la ce-ți mai
trebuie toate astea?
Poate că nu vine tot sfârșitul lumii în
aceeași zi.
Poate vine pe bucăți. Poate vine în
centimetri.
Azi un pic, mâine un pic și tot așa.
Renunțăm încet-încet la alte persoane.
Ne spargem în garsoniere gândaciforme.
Abandonăm toate bătăliile râzând.
Ce șmecherie!
Dragă tati,
un lucru pe care nu l-am învățat când
eram mică: să mă apropii de oameni.
În ceea ce privește viața (și totul
privește viața)
sunt un cheesecake delicios de plastic
sau multă vreme am fost așa,
până m-am prins că secretul ține de
vârful degetelor.
Să te apropii de oameni e ca și un cum
ai curăța un ou fiert de prepeliță.
Cu maaare mare atenție: dacă nu ai
grijă, îl vei rupe în bucăți.
E o adevărată aventură această viață
nouă a mea,
în care încerc să țin minte tot și să
uit tot,
să stochez informația în două partiții
diferite
și să mă folosesc de ele când am chef.
Să omor zmeul și să mă împrietenesc cu
el.
Azi să dorm liniștită sub apă.
Mâine să alerg cu leii.
Dragă tati,
prezentul trece atât de repede încât e
corect să spunem că nu există.
Avem dreptul la o singură piatră
o cărămidă smulsă și aruncată cu
dragoste
în ochiul albastru al zmeului.
Chiar dacă tu crezi că nu merită asta.
Chiar dacă tu simți
că zmeii sunt de treabă.
(poezii din volumul „Zmeii sunt de treabă“, volum semnat
alături de Constantin Bălulescu, editura Paralela 45, 2018)
Lavinia Bălulescu (n. 12 martie 1985, Drobeta-Turnu Severin): A absolvit Facultatea de Jurnalism-Engleză din cadrul Universităţii de Vest
din Timişoara. Este scriitoare, jurnalistă şi lucrează la redacţia din
Bucureşti a ziarului „Adevărul“, ca
editor coordonator al secţiei Corespondenţi
şi editorialist. Este prezentă în mai multe
antologii, iar două povestiri ale sale au fost transformate în scurtmetraje.
Este vorba despre filmele Substantiv
comun, genul feminin şi Noaptea,
iulie, joi, în regia lui Marius M. Bogdan.
Volume publicate:
Mov
(editura Prier, 2004)
La mine-n cap
(roman, editura Cartea Românească, 2013)
Lavinucea
(ediţia I, editura Cartea Românească, 2007; ediţia a II-a, editura Casa de
Pariuri Literare, 2017)
Zmeii sunt de treabă (volum semnat împreună cu tatăl ei, Constantin Bălulescu,
editura Paralela 45, 2018).
Terasa Fericirii (publicistică, editura Polirom, 2018).
Blog: Ferma de gânduri
Copyright © 2017 Lavinia Bălulescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.