Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

25 iul. 2018

VALI NIȚU - REFUGIU CU CHIP DE FEMEIE


Impact cultural















Vali Nițu, poetul care "se refugiază mereu în magia unui alt poem și  printre frumusețile unor alte metafore" ne propune un grupaj de poezii de dragoste selectate din volumul recent publicat “Refugiu cu chip de femeie” (editura Bibliotheca, Târgoviște, 2018):


valsul luminii are mirosul tău

în curcubeul anotimpurilor
imaginea neegală a femeii pe care o iubesc
pură fântână
îmi potolește setea și trăiesc sărutul fierbinte
din zarea brațelor sale
nepereche dansul dintre cuvinte

zboară spre lumină în desenul minții
gemene gânduri rescrise
tu și eu
rod logodit cu propriile amprente
dincolo de vise
în umbletul sărutului și al trupurilor flămânde
clipa atâtor dorințe

deschid palma serii și o sărut
simt curgerea lină a înserării
înspre verdele ochilor din timp
pasiune ce mistuie ceasurile târzii
îmi strunesc degetele să atingă cuvântul
ne strigă numele
ecoul răspunde
vin
iubita mea

diseară voi picta pe buzele tale
un incendiu de argint din imperiul trupurilor
având un nume
floare de iris.


refugiu cu chip de femeie

mai presus de aplauze desenez parcursul agale
miniatura înaintea destinului
tu ești parola unui timp
femeie ultimă

eu sunt tu și-mi ești un eu
un rost
aceeași tu – același eu
o clipă dintr-o seară
o vrere într-o astă vară

într-un apus desculț cu buze roșii și flămânde
ora stabilită
se uită spre trupurile dezbrăcate de sărutări
ce vor înnopta-n adăpost
cu umbră

nu mai vreau să pierd din sens
prețuiesc femeia timpului
ce-mi fură din viață un verb.


mireasa absolutului

ochii-nfometați ne leagănă trăirea
precum un ritual
pur și neduplicitar cu sinele
pasăre blândă cu aripi de argint
ne-a luat în zbor spre răsărit
în seva timpului
iubirea din flăcări – focul profund

în nebunia clipei din maturitate
ni s-a refăcut lumea
liniștea cu trupul arzând – singular fericit
locul de întâlnire cu verbul dimineților
acum știm
este frumosul ce putea să ni se-ntâmple

semnul din ceruri – femeia
visul din ape – bărbatul
iubirea.


copleșitor strigăt

închidem ochii să nu ardem intimitatea
ce ne-am face dacă n-ar fi lumina lor?

deschidem gândul

privim cum dansează trupurile noastre
în cea mai frumoasă lume de după nelume
nici nu ne pasă ce poate fi după draperiile trase
de cei ce ne vor sufletul zdrențe

ne predăm brațelor
împreună cu sufletele iubirii dezbrăcate
de curiozitatea blazoanelor inutile
din jurul mijlocului târziu

degetele aleargă secundele multiplicate
în dorinta unui scorpion – femeia fecioară
lecție a bucuriei
într-un superb autograf.

REFUGIU CU CHIP DE FEMEIE


pasiunea mistuie ceasurile târzii

e atât de azi
mi-am lăsat sărutul pe trupul tău
oprește-mă din târziu în ceasornicul destin
între vis și dor ești gândul meu
născut din culoare

opresc cuvintele din fuga lor prin vers cu tine
în brațele unui alt poem
trupul tău mă cheamă-n răsăriturile apropiate
într-o nesfârșire de plăceri
trăire nebună

ochii tăi dansează prin desenul degetelor
buzele tale opresc
să-și odihnească posibile chemări
înspre alte dimineți
alte și alte dorințe
frumusețea imperială – exprimată prin cuvinte

în metafora dorinței
genele serilor albastre te așteaptă
în pragul unei vieți acum trăite
nu șoptite-ntr-o carte
cuprinde-mă-n timpul nostru
cu simplitatea perfectă
a iubirii logodite cu propria-i amprentă

în zilele ce pleacă am adunat trăiri
spre a reveni din nou la tine dinspre mâine
sosesc femeie din târziu
în carul de timp cu iubirea nebună
spre seducția aceluiași ruj.


misterul poemului șaizeci și șase

într-un colț din pântecul luminii
pășesc Doamne în vârful picioarelor
lânga Tine nu sunt pustiu – fără rost și rătăcit
sunt poemul șaizeci și șase
sămânța unui cuvânt
gândul dintr-o carte

din rămasu-mi spațial știut decât de Tine
mi-am așezat privirea către o icoană
Măria Sa – Femeia
îmbrăcata în straie de sărbătoare
o poveste fără sfârșit
atunci când există iubirea

scriu pentru tine prețuită femeie
pe faleza de eternitate a vieții
cu fiecare cuvânt meriți nenumărate poeme
îți datorez o iertare și-mi plec privirea
spre acorduri albastre o reverență
fecunditate – iubirea.


Mai multe poezii și profilul literar al autorului aiciVali Nițu
Citește aici versuri din volumul: Ortografia vieții trăite NU șoptite

Copyright © 2018 Editura Bibliotheca & Vali Nițu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.