GEO GALETARU

















Lucrurile sunt inventate 

Sunt așa până când trece și el, nu ne separăm.
Lucrurile sunt inventate: inventăm case și
paradigme cu o grimasă indestructibilă pe chip.
Dar este al nostru? Stăm la aceeași masă,
ne ucidem cu aceeași tandrețe de duminică?
Pur și simplu, gargariseală decodată în
locuri și gesturi care nu ne mai modelează, nu
ne mai ascultă.
Singurătatea este un aer mai simplu.


Chipuri și vocale

Pentru tot ce s-a întâmplat și
locul e șters, aidoma rolului avut
de congregația fierului. Fierbinte
ca această utilitate
vestimentară. Chipuri și vocale,
chipuri ale unei expuneri curajoase,
jos, lângă textul meu abandonat.
Apoteoze ciclice, vom inventa
o viață care nu se vede.


Eu încerc să spun ceva

Spectrele, de aceea va fi această luminiscență
tardivă. Suntem buni, escrocăm fără
pudoare, până aici se poate și nu știm
sterilitatea grilei. Am fost chemați să
jucăm un rol, ei și? Vi se pare corect?
Vi se pare o vivisecție la locul ei? Cât
adevăr și când aruncăm oprobiul asupra acestui
cerc vicios? Dar asta e o problemă reală,
inhalăm realitatea și realitatea e o expectorație
dincolo de lucruri, în interiorul unei
onomatopei serioase. Va veni lumea la noi,
în noi, sau cum? Verticalități drăgălașe,
acești omuleți cu saci subțiri în spinare, unde
ne-a invitat melancolia. Eu încerc
să spun ceva, sunt tot aici, pedeapsa
nu e ușoară, dar încă nu simt
strălucirea ta de aproape. Poate în
creierele goale ajunge liniștea? Vedem
cum cineva se salvează și cineva urăște.
Oare nu e totuna? Am întrebat, nici tu
nu ai răspuns încă.


Numai în pauze

Am fost perturbat, am înțeles că
ei trec, dar nu în acest interval. El spune:
un viitor e la mijloc și perfect asigurat,
perfect asimetric din partea care nu se vede.
El simbolizează ceva, el construiește
viciul în simbioza sa: vor fi schimbări,
dar nu pe cât se prevede, contractele vin
mai târziu.
De ce se teme el, originea e singulară,
mașinile parchează și omul mulțumește
pentru tot. Aproape același plan,
o simulare care comprimă aparențele.
Se duc și iarăși sunt spirale
ca niște onomatopei de circumstanță.
Un moment și noi considerăm o superioritate tristă,
cu nori și atavisme ca în marile ambianțe.
Sau cinic. Sau fără entuziasmul tău de prisos.
Gândirea de la margine, se poate și așa,
dar numai în pauze, când nu așteptăm nimic.

GEO GALETARU


Către ceea ce este

Aducem
așa cum am spus
și
un pahar se lovește,
până aici cicatricile tac.
Dispunem fără simplități abstracte,
asta e,
supunerea se realizează în iarnă
și altfel sunt emoțiile, descrierile
exacte.
Dar nu avem nevoie,
lovitura se simte în ape, de sus,
un vertij colorat.
Am inventat, am văzut anticiparea,
căutăm explicații și
conturul ne părăsește.
Vigilența se măsoară, dar
nu contează. Locul se duce
către ceea ce este.


Da

Da, să începem,
el apasă încet, aduce descrieri în
pauzele imaculate: un cerc și
dispersările de ieri. De atunci?
Ceea ce se produce e atât,
nu în argint sau calcar stă patosul dimineții,
oricât am încerca, oricât de partea cealaltă.
Pentru retrageri avem o mână de semințe,
o mână puternică ar însemna ceva,
să celebrăm destinul translucid.
Sau negru, fără foc și limite,
așa credeam în timpurile care nu se vindecă.
Da, vom răspunde mai rar
și nu vom urî cicatricile.


Va fi cum a fost

Am ajuns
și cândva va fi cum a fost,
dar nu începeți, nu începeți.
Oricum acolo e un experiment,
și visul, trecerile în penumbre
subțiri, cineva e acasă.
Un pas mai departe
și riscul de-a fi printre ei,
nevăzuți, nenumiți. Doar ei.
Un corp se va umple de umbre
și cândva va fi cum a fost,
dar nu începeți, oh, nu începeți.


Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala AradGeo Galetaru (Gheorghe Galetar, n. 8 septembrie 1947, Cenad, Timiș): Este absolvent al Şcolii Generale din comuna Cenad, al Liceului Teoretic din Sânnicolau Mare și al Facultății de Filologie din cadrul Universității din Timișoara (secția română-franceză, absolvită în 1972). Este profesor de limba franceză la Şcoala Gimnazială din Dudeştii Noi, jud.Timiş (din 1992 și până în prezent). Geo Galetaru a debutat în anul 1969 în România literară (debut girat de scriitorul Ion Caraion). Debut editorial: în volumul colectiv Popas între poeţii tineri”, îngrijit de Victor Felea, publicat la editura Dacia din Cluj-Napoca în anul 1974. A colaborat cu numeroase publicații literare: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Viaţa Românească, Orizont, Familia, Tomis, Orient Latin, Poesis, Ardealul literar şi artistic, Semenicul, Reflex, Sud, Semne, Paralela 45, Anotimpuri literare, Banat, Actualitatea literară, Conta, Convorbiri literare, Arca, Discobolul, Spaţii culturale, Citadela, Algoritm literar, Caiete Silvane, Revista Nouă, Onyx, Alternanţe. Geo Galetaru este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad (din 2011).

Premii literare:

Premiul Festivalului de poezie Lucian Blaga” şi al Casei de cultură „Lucian Blaga” din Sebeş (1994)
Premiul Bibliotecii Judeţene Alba la Festivalul internaţional „Lucian Blaga” (2004)
Premiul revistei „Sud” la Concursul Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu” (secţiunea Proză, Buzău, 2005)
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad, pentru volumul de poezii ”Calea spre lume” (editura Eurostampa, Timişoara, 2013)
Premiul I la Concursul de poezii pentru copii „Timtim-Timmy” (2014)
Premiul „Mircea Micu” (constând în publicarea volumului de versuri „Cei ce se întorc spre seară” la Festivalul Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu”, 2014)

Volume publicate:

Inefabila ninsoare (poezii, editura Facla, Timişoara, 1981)
Alfabetul mirării (poezii pentru copii, editura Facla, Timişoara, 1987)
Vară de crini (poezii, editura Mirton, Timişoara, 1997)
Înduplecarea nopţii (poezii, editura Mirton, Timişoara, 1998)
Steaua ta, copilărie (poezii pentru copii, editura Mirton, Timişoara, 1999)
Epifanii pentru Daniel (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2003)
Alte epifanii pentru Daniel (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2007)
Cântec pentru somn şi drum (poezii pentru copii, editura Eubeea, Timişoara, 2008)
Voci din penumbră (proză scurtă, editura Marineasa,Timişoara, 2008)
Lacrima seninului (poezii pentru copii, editura Eubeea, Timişoara, 2009)
Colivia de aur (roman, editura Eubeea, Timişoara, 2009)
Lecţia despre îngeri (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2010)
Vară de crini (poezii, ediţie revăzută, editura Eubeea, Timişoara, 2010)
Utopia umbrei (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2010)
Bucuria şi singurătatea (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2011)
O poveste şi-o culoare (poezii pentru copii, editura Eubeea,Timişoara, 2011)
Dincolo de nerostire (poezii, editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011)
Calea spre lume (poezii, editura Eurostampa, Timişoara, 2012)
Apele nopţii spre dimineaţă (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2012)
Câte-n lună şi în stele (poezii pentru copii, editura Eurostampa, Timişoara, 2013)
Memoria fulgerului (poezii, editura Eurostampa, Timişoara, 2013)
Întâmplările simple (poezii, editura Eurostampa, Timişoara, 2014)
Hai să ne jucăm de-a rima! (poezii pentru copii, editura Eurostampa, Timişoara, 2014)
Umbra şi timpul (roman, editura Eurostampa, Timişoara, 2014)
Mesagerul obscur (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2015)
Fericirea ca o dimineață ploioasă (poezii, editura Limes, Florești, 2016)
Linia de sosire (poezii, editura TIM, Reșița, 2016)
Livada fermecată (antologie de poezii pentru copii, editura Zorio, București, 2016)
Lumea abia mărturisită (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2016)
Alfabetul de piatră (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)
Amnezia (roman, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)
Eu și piticul cu tichie albastră (poezii și povestiri pentru copii, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)
Iarna cireșelor amare (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)
Fotografia unei duminici amânate (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2018)

Copyright © 2018 Geo Galetaru (Gheorghe Galetar)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.