Adina
Grigoruță (Pușcașu) - Fragmente de cer / Ecouri din abis (editura
Sfântul Ierarh Nicolae, 2018): Cartea
de față reprezintă împlinirea unui vis vechi de mai bine de douăzeci de ani și
cuprinde poezii scrise încă din timpul adolescenței și până în momentul de
față. Cu siguranță, după publicarea acesteia nu voi pune tocul de scris
deoparte, din contră, probabil mă vor încerca mai abitr insomniile și mă vor
determina să plonjez mai adânc în sufletul meu, spre poezie.
Veți observa că, de fapt, cartea este formată din două
părți: Ecouri din abis și Fragmente de cer. Prima parte, Ecouri din abis, conține
preponderent poezii compuse în timpul adolescenței,
în mare parte în vers liber, abordând teme precum iubirea de început,
frământarea interioară specifică vârstei, definirea eu-lui, suferința
existențială. A urmat o perioadă în care nu am scris nimic
deoarece n-am mai văzut utilitatea acestui lucru. Prinsă în cotidian,
considerând că nu mai am nimic de zis, s-a așternut uitarea pe manuscrise. După
câțiva ani, șovăind, mi-am regăsit vocea, încercând să scriu și poezie
clasică la îndemnul celor din jur. Așa a
apărut a doua parte a acestui volum, Fragmente de cer. Consider că această
parte conține poezia maturității în care am abordat teme precum iubirea nubilă,
pierderea, înstrăinarea, bucuria maternității, dar și teme mai vechi, regăsite
în prima parte. (extras din Cuvântul
înainte al autoarei)
Rebus
În rebusul vieții
mi-am pierdut zarul norocos
și-n amestecul viitorului cu trecutul
n-am găsit esența tămăduitoare.
Respirația zadarnică
părea în reluare:
mi-am pierdut zarul norocos
și-n amestecul viitorului cu trecutul
n-am găsit esența tămăduitoare.
Respirația zadarnică
părea în reluare:
”Nu timpul trece; eu îmbătrânesc!”
Sentiment
Pasul tău zvelt
îmi cânta pe coasta ruptă,
când plopii îmi păreau razele
a doi sori răsăriți între noi.
Ah, ce mâini translucide
îmi rupeau naiul trupului
fluier cu fluier,
sunet cu sunet,
până ce ajungeam cu pieptul
despicat până la tâmpla norilor.
Escală
în suflet
În noaptea densă cerșesc
o îmbrățișare serafică,
un surâs ascuns –
- consolare...
Îmi adun lacrimile
Împrăștiate
pe catafalcul speranței,
sub stele moarte
prea devreme...
Invariabil
Ca acele ceasului
mă mișc invariabil
tic-tac, tic-tac
Trenurile și autobuzele
vin și pleacă
la intervale fixe
tic-tac, tic-tac
Alerg printre ore
minute, secunde
privind cu trac
Copiii plâng
eu ascult clipele mute
...și tac
Adăpat
Înghițite de ceață pietrele tac,
se ridică-n ziduri privind spre
apus.
Aruncate în apă stelele zac,
pornit-am cu barca în sensul opus.
Vaiet de smoală pe ochi mă apasă
bezna îmi urlă în poală și în mâini
Barca se-oprește de atâta melasă,
noaptea m-așteptă cu urlet de câini.
Tremură malul sub fundul de barcă
în jur aud tot, dar nu pot să privesc.
Șovăi spre zidul din piatră și parcă
țin sub tălpi inimi ce apoi se strivesc.
Cuprinse de noapte zidurile tac,
privesc în hipnoză dinspre răsărit
Strivite pe pietre inimile zac
mă aplec să le-adap cum e sorocit.
Copyright © 2018 Adina Grigoruță (Pușcașu)
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.