Frumoşii
vânători
Lui Mircea Iorgulescu
Şi ce pânde trăiam!
Până-n zori când ele
strălucitoarele stele
noi frumoşi vânători
roiuri privighetori
ne simţeau şi se-ascundeau
pe după soare, pe după nori…
Şi ce sărbători încingeam!
Doamne, cât de tineri eram
ca surcele ardeam
în devastatoare incendii
fumegoşi înspre nori îi citeam
poeme, basme, balade,
grei de ploi, de furtuni
uriaşii zănateci, nebuni
trecători prea degrabă
infinite himerice chipuri
necuprinse mişcătoare nisipuri
plutiri pe-ntinsele mări
spumoase înalturi…
Cât de departe-am ajuns!
Pământul e nins
urmele toate s-au şters
norii nu mai au pentru noi înţeles
stelele sus străine şi reci
ca la priveghi
şoptit povestesc
fastuoase vânători.
Tinereţile noastre…
Amintirea
Trecut indefinit,
irepetabil,
rătăcită Madeleine,
dulce-amară,
curgătoare vitralii.
Între
maci
Căi ferate - alei între maci şi cucute -
trag de cearcăne somnul,
cu ochi cârpiţi descusuţi între staţii,
înhămaţii la dutevino,
neînţărcaţii la drum
îşi joacă norocul pe datorie.
Butaforie.
La chenzine, schimbă macaze
cămăşi scrobite, pantofi lustruiţi
neiubiţii evadaţi din vagoane
lasă somnul să doarmă, treziţi
pe peroane, târziu, megafoane
cheamă închipuite iubite.
În bodega deschisă non stop
pe feţele de masă ecosez
joacă rachiuri în cinzeci fără dop,
eu dansez, dansez şi visez…
la semnal, ultima cursă de noapte
aşteaptă să treacă Expres Orient.
Neoanele calcă umbre-n picioare,
răsturnate tulumbe, scârnavă boare
dinspre traverse-ntre şine, un câine
mârâie-n somn la ziua de mâine.
Luna
Se-mbulzesc vârcolacii,
s-o înfulece nopţile crudă.
Tristeţea ciobanului mută
norii firmiturile-i fură.
Nici urmă de rană.
Visătoarea bălană
nu ţipă, nu se zbate, nu-njură.
Pământenii, dacă limpede-i cerul,
înfiptă-o zăresc în vreo cracă
şi, lângă singurătatea ei, visează
şi-şi caută iubită,
punându-şi în lună
speranţa ca într-o bancă,
apoi, cu-nchipuirea fardată, îşi
îmbracă iubirea în frac şi o conduce la
bal,
de unde se-ntorc pe sub lună
la lacul cu sălcii şi, îmbrăţişaţi pe
bancă,
admiră luna, gândindu-se la ei.
Pe nori, oile adorm, ciobanul le cântă,
fluierul se îneacă sub bărci.
Crăiasa se rătăceşte în trestii,
de unde martor le este iubirii
pătimaşe, sau celor pierdute în gări.
M-a
strigat cineva
M-a strigat aseară cineva la poartă.
Nălucă trec printre trunchiuri crestate,
ce soartă! doborât cu steauă în frunte…
Câte stele! Doamne, vieţi pe săturate!
Tată, răspunde, norule, adiere, îţi zic,
de ce pleci noaptea pe ceaţă de-acasă?
Sângelui nostru nu-i stă-n cale nimic,
nici securea-ndoielii, nici vreme
vântoasă,
caii frunzoşi până-n zări să-i deşele
s-ajungă acasă.
Aşteaptă-mă tată, nu te grăbi,
doar sufletul pe umeri să-mi pun
de frig să nu tremur, foc să îndur,
sângele să mi-l ţin, nărăvaşul nebun
şi-atunci, oh, atunci
nopţi oricât de smoloase le voi albi
s-ajung să te recunosc de departe.
M-a strigat cineva aseară
cât aş fi vrut să deschid,
un cearcăn din nord m-a oprit,
îl văd şi azi, nor îngheţat licărind…
Nord licărind!
Ioan Groșescu (n. 5 august 1941, Ploiești): Este absolvent al Liceului “I. L. Caragiale" din Ploieşti (1961) și al Facultății
de Limbă şi Literatură Română, din cadrul Universității din Bucureşti (specialitatea
istorie şi critică literară şi, concomitent, programul de specializare în
jurnalistică, 1966). A fost profesor în comuna Fulga (județul Prahova),
redactor la ziarele Viaţa Buzăului (Buzău) și Dâmboviţa (Târgovişte).
Ioan Groșescu a activat ca director al
Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti. În ianuarie 1990 a înfiinţat
ziarul Meşteşugarul, iar din februarie a devenit redactor al ziarului Prahova
Liberă (fostul Flamura Prahovei). În anul 1990 a înfiinţat, în asociere, societatea cu răspundere
limitată Salt, care are ca principal obiect de activitate editarea
ziarului Ploieştii (primul ziar privat din judeţul Prahova, publicaţie
cu apariţie mai întâi săptămânală, apoi, timp de patru ani, cotidiană, apoi din
nou săptămânală, de largă audienţă). Până la data pensionării (2005) a fost administrator
al societăţii şi redactor şef al publicaţiei. Ca jurnalist, a abordat multiple
specii gazetăreşti, remarcându-se prin incisivitate. A înfiinţat şi susţinut
suplimentul cultural Sinteze, care promovează creatori și manifestări
culturale din Prahova.
Ioan Groșescu se afla în anul 1990 printre membrii
fondatori ai Fundaţiei “Nichita Stănescu”, iar în anul următor a fost membru fondator şi secretar
al Societăţii Culturale „Memorial Nichita Stănescu” (a cărei preşedintă
a fost, până la moarte, Mariana Stănescu, sora poetului). În această calitate a
contribuit direct la recuperarea casei natale a poetului Nichita Stănescu şi la
transformarea acesteia în casă memorială, la ridicarea, la Ploieşti, a bustului
monumental al poetului Nichita Stănescu (creaţie a sculptorului Ştefan Macovei).
În 2001 se afla printre fondatorii Societăţii Culturale „Ploieşti - Mileniul
III”, al cărei secretar a fost, societate care are ca principal scop
editarea - împreună cu cei mai avizaţi cercetători şi autori de studii de
istorie a Ploieştilor - Monografiei oraşului Ploieşti, propunând ca
aceasta să se numească Marea Carte a Ploieştilor (până în 2018 au fost
publicate două volume a câte 1.000 de pagini fiecare).
Volume editate:
Între aspiraţii şi împliniri (studiu monografic al Liceului „I. L. Caragiale” din
Ploieşti semnat de profesorii Paul D. Popescu şi Marina Răduş, 1989)
Poştalionul cu boi (volum de publicistică al criticului, istoricului literar
şi jurnalistului Mircea Iorgulescu, editura Karta Graphic, Ploieşti,
2010)
Panait Istrati – nomadul statornic. Viaţa, opera,
aventurile – legende şi adevăruri (ediţia definitivă semnată de Mircea Iorgulescu, editura Karta Graphic,
Ploieşti, 2011)
Cărţi publicate:
Cuvintele ca banii (versuri, editura Salt, Ploieşti, 1997)
Casa îngerului (istorie literară, volum dedicat recuperării casei natale a poetului
Nichita Stănescu şi înfiinţării aici a casei memoriale, precum şi pentru ridicarea,
în Ploieşti, a bustului monumental al poetului, editura Salt, Ploieşti, 1999)
Refugiu (versuri,
editura Salt, Ploieşti, 2000)
D'a surda (culegere
de editoriale şi eseuri, editura Salt, Ploieşti, 2001) Puchenii Mari
(studiu monografic, editura Ploieşti - mileniul III, Ploieşti, 2002)
Poeme
(versuri, editura Premier, Ploieşti, 2002)
Cimitirele Ploieştilor (studiu monografic, editura Ploieşti - Mileniul III,
Ploieşti, 2004)
Trestioara (în
colaborare, studiu monografic, editura Ploieşti - Mileniul III, Ploieşti,
2004)
Ion Grigore - destinul unui dascăl (studiu monografic, editura Ploieşti - Mileniul III,
Ploiești, 2007)
Mahalalele Ploieştilor (studiu monografic, editura Karta-Graphic, Ploieşti,
2008);
Mahalalele Ploieştilor (studiu monografic, ediţie definitivă, editura Karta-Graphic,
Ploieşti, 2017)
Trecutul continuu (roman, editura Karta-Graphic, 2010)
Ultima trăncăneală (volum de corespondenţă cu criticul, istoricul literar şi
jurnalistul Mircea Iorgulescu, aflat la Paris, editura Karta Graphic,
2011)
Mircea Iorgulescu (cronici literare, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2013)
Iluzii
(versuri, antologie, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2015)
Cai verzi
(versuri, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2018)
Copyright © 2018 Ioan Groșescu
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.