SIMONA ANCA STOICA

...şi fără mine

Ţi-am atins sufletul
cu lacrima inimii mele
şi ţi-am îngheţat frica
din oasele-ţi dezmembrate
de-atâtea riscuri eşuate.
Mi-ai zâmbit straniu
ca o ploaie de vară aşteptată
zadarnic în deşertul
disperării şi-al dezamăgirilor
prin paşii destinului.
Ţi-am dăruit buchetul
încrederii în viaţă fără să-ţi cer
nimic în schimb doar
ca să ştiu că-ţi va fi
bine într-o zi... şi fără mine.

Dependenţă

Ţi-am fumat zâmbetul
la bar, într-o tavernă
şi mi-a blocat arterele
cu fumul iubirii.
Mi-a injectat în minte
nicotina speranţei
ce-mi devastează
ades mintea pierdută
prin gândul tău.
Mi-a inundat plămânii
cu gudronul dorinţei
şi dorul de tine,
ce-mi taie respiraţia
dintre două clipe:
a sufletului şi-a aşteptării.
Nu pot să scap
de dependenţa asta!
Nu vreau să scap de ea!
Mai dă-mi un fum
din ţigara ta!

Poarta sărutului

Cazarma tăcerii-i bântuită
de fantasma întunericului
unui ultim apus,
răsărit în zori de zi
după colţul unei stânci,
prăbuşite pe distanţa
dintre noi...
Zâmbetele „soldate”,
şterse de colbul ridicat
îşi fac rondul
la poarta sărutului
uitat pe sufletul nostru
în infinitul clipei
de mâine...
Doi într-unu’ ... suntem noi,
rămaşi mult mai tineri,
dintr-un timp învechit
păşim cadenţat
să dăm onorul viitorului
de ieri, uitat
la răscruce de drum...

Simona Anca Stoica (n. 7 mai 1968,  Iernut, Mureş; pseudonim Simona Ghiduşilă; locuiește în Antwerpen- Belgia): Gândurile şlefuite de dorul de acasă şi de cei dragi le aşez pe hârtie să-mi mai alin din tristeţe. Mi-am întâlnit de doi ani o prietenă de nădejde, hârtia, unde îmi descarc stările sufleteşti apăsătoare de dor. Până acum am trei culori sufleteşti strânse în trei de volume de versuri: De dor, de gânduri de vise, De dorul tău şi Doar iubirea.

Copyright © 2017 Simona Anca Stoica
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.