MIRELA ELENA BUHUȘ

Cine sunt eu?

Ştiu cine eşti tu,
Am aroganţa să zic,
Chiar, că ştiu cine e Dumnezeu!
Dar cine sunt Eu?

Sunt, înainte de toate, o fiică,
Un copil al unor părinţi,
Sunt, mai apoi, o soră a unui frate
Iar uneori am pretenţia că sunt
Şi soră de caritate.

Urmează: Cine sunt eu pentru societate?
O insă că oricare
Cu studiile la zi
Şi-o viitoare doamnă de taxe plătitoare.

Cine sunt eu pentru lume?
Pentru unii sunt precum o carte,
Pentru alţii voluptate,
Pentru puţini, sper eu...
Sunt spiriduşul cel rău.

De ce vorbesc în rime
Când nu m-ascultă nimeni?
Pentru că Eu sunt ceea ce sunt
Şi nu mi-e frică de Cuvânt!

Nu sunt un nume,
Nici un trup,
Sunt amalgamul de pământ şi de Cuvânt... 

Intrinsec... Despre sentimente!

Vorbești despre sentimente
De parcă ar fi niște defecte,
Și deși ești atât de sigur pe tine
Tremuri în mine!

"Cred că nu suntem conștienți unde duce discuția asta!"....
Te contrazic!

Amândoi știm prea bine...
Căci suntem aceiași versiune,
Ying si Yang,
Al unui suflet pribeag.

Și când ai sa mori ce iei cu tine?
Ce iau cu mine?
Ziua de azi? Sau ziua de mâine?
Nu tot clipa asta ne rămâne?

Azi nu e azi dacă nu îndrăznești să arzi,
Iar mâine poate nu vreau să mai știu de tine!
Așa cum uneori nu vreau să mai știu de mine,
Dar asta nu înseamnă ca te păcălesc,
Înseamnă că te doresc intr-un mod nefiresc....

Dăm vina pe societate,
Când noi suntem de-fapt cei care stăm spate în spate
Împărțind zâmbete gratis,
Rămânând cu gândurile fade...

Senzualitatea o cumperi c'o ciocolată neagră,
Gândind că poate-poate n'o să fie amară,
Și-apoi: hai toamnă peste dorul meu!...

"Sunt ocupat!
Imi pare rău...
Nu am timp să simt,
Îmi place să mă mint!
Și asta mă excită
Într-un mod cu totul unic.
Uite, let's make a deal:
Rămâi tu cu Dorul tău,
Iar eu cu al meu Egou!
... Oricum suntem prea asemănători,
Vrei să iasă scântei?
Dă-le naibii de sentimente,
Si lăfăie-te în regrete!
Sentimente???
Nu, mulțumesc!
Eu nu vreau angajamente..."

Scrisoare de Rămas-Bun

Of, ce toamnă!
Și ce greu...
Urlă tăcerile
Mai ceva ca ciorile.

Jur că aș vrea să te las sa pleci, vară!
Dar nu-mi pot aduna sufletul de pe afară.
Știu ca nu trebuie să ții cu dinții de nimic,
Dar așa imi place mie să mă complic.

"Și ce dacă sunt tare de cap?
Lumea e mare, încap!"

Ce nesimțite mai sunt și anotimpurile astea
Cum se duc ele pe furiș,
Nici nu știi când au sosit
Că au și fugit!
Sunt precum niște amanți deșucheați:
Apar din neant,
Te perpelesc puțin,
Tu, naiv, începi să te crezi divin,
Și-apoi totul se năruie,
Mai ceva ca frunzele toamna!

Auzi la ei:
"Meteodepresiv!
Asta e o Invenție a oamenilor mici
Ca să nu mai simți!

Bine, vară!
Rămas-bun...
"Amintește-ți de mine
După lumina din tine!"
Eu am sa te astept cuminte si șugubeață
Pe-același peron de viață.
Însă, te implor,
Nu mă face să aștept
Mai mult decât pot să duc!...

Mirela Elena Buhuș (Mirela Elena Buhuș, n. 1986, Brașov) Despre mine: Sunt absolventă a Universității Nationale de Artă Teatrală și Cinematrografică în promoția 2012. Vorbesc 4 limbi străine (en/fr/it/sp). "Sunt o ființă foarte complexă! Caprițioasă și statornică; impresionabilă ca un copil incult, blazată ca un filozof istovit, mahalagioaică și artistocrată; aici primitivă, aici ultra-rafinată, iau în glumă cele mai grave împrejurări și sunt grav față de cine știe ce nimicuri." (I. L. Caragiale)

Blog: Mirela Rimela

Pagina Facebook: Mirela Elena Buhuș

Copyright © 2017 Mirela Elena Buhuș

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.