DOREL SÎRBU
M-am trezit inspirat de dimineaţă,
Am sculptat cum am putut mai bine,
Muza în
permanenţă a fost cu mine
Şi am creat o minunată faţă.
Dar totul a fost doar o prefaţă,
Am cioplit un corp spre-a o susţine,
M-am trezit inspirat de dimineaţă,
Am sculptat cum am putut mai bine.
L-am rugat pe Domnul să-i dea viaţă,
Un alt destin nefericit printre destine
Ce s-o topi încetişor printre suspine,
Creaţia-mi perfectă era simplă gheaţă.
M-am trezit inspirat de dimineaţă.
Poate
Când ai plecat
Mi-am ascuns inima
În bagajele tale.
Mi-a spus că nu vrea să bată
Decât lângă tine.
Am învăţat-o să bată încet,
Să nu te deranjeze.
Eu voi hălădui
Prin lumea celor fără inimă.
Dacă dai de inima mea,
Din greşeală,
Şi nu o vrei deloc prin preajmă
Te rog să n-o arunci,
Doar purific-o prin foc,
Ca un sacrificiu cu ardere de tot.
Mirosul va ajunge la mine
Şi de atunci
Poate mă voi opri şi eu din rătăcire.
Sfârșit de toamnă
Toamna plouă tristă-n noi
Cu picuri ruginii,
Eu tot aştept de mii de ploi
La mine să revii.
Sfârşit de toamnă putrezit
În jur totu-i uscat,
Tot sufletu-mi e desfrunzit,
Golaş, că l-ai uitat.
Printre crengi adie vântul,
Uscate amintiri,
A dispărut demult avântul
Rămas-au amăgiri.
Plecat-au clipele frumoase,
Păsări călătoare,
Nopţile-s mai friguroase
În inimă-i răcoare.
Toamnă în iubire
În taină ne-a unit tăcerea,
Martor un roşu trandafir,
Gustam împreunaţi plăcerea
Ca cel mai tainic elixir.
Ochii tăi mi-au înecat privirea
Într-un albastru ireal,
În strălucirea lunii văd uimirea
Când mă îmbăt cu-n ideal.
În doi ne-am împletit durerea,
Am pus în versuri câte-un ciob
De-amor dar ne-am pierdut puterea
Să mai iubim iar eu sunt zob.
Speranţele acum sunt inutile,
E toamnă acuma în iubire,
Dispar subit romantice idile,
În dragoste există nemurire?
Rondelul femeilor frumoase
Ce mult îmi plac femeile frumoase,
La chip, la suflet, toate sunt plăcute,
E ca atunci când ai alege fructe,
Găseşti mai parfumate, mai zemoase.
Unele-s sălbatice, altele sfioase,
Zeiţe guralive sau tăcute,
Ce mult îmi plac femeile frumoase,
La chip, la suflet, toate sunt plăcute.
Fiinţe complicate, grandioase,
Ce ştiu cum la nevoie să asculte,
Cu mângâieri şi vorbe să te-alinte,
Întotdeauna elegante, graţioase.
Ce mult îmi plac femeile frumoase,
Drumul
Într-o arhivă
Cu vechiturile vieţii
Am găsit un sul zdrenţuit
Cu o hartă.
Era marcat drumul spre rai
Şi avea trei instrucţiuni,
Cere...,
Caută...,
Bate...,
Şi un cod de acces -
Iubire...
Sunt pe drum,
Sper să ajung la destinaţie.
Dorel Sîrbu (n. 07.11.1968, în Giurgiu): A urnat studiile gimnaziale şi liceale în Giurgiu. Este absolvent
al Universității Ecologice din București, Facultatea de drept, profilul Știinţe
juridice, spec. Drept. Este de asemenea licenţiat al Academiei de poliţie “Al. Ioan Cuza” din Bucureşti, în anul 1999. A urmat cursuri cu specific
militar printre care un curs de perfecţionare pentru personalul cu funcţii de
conducere în cadrul Şcolii de Aplicaţie româno-franceză “Mihai Viteazul”. A fost cadru militar în Jandarmeria Română în perioada
1991-2006. Din 2006 este ofițer în retragere, urmare a unui accident suferit într-o
misiune, în timpul inundaţiilor din august 2015.
Dorel Sîrbu a publicat poezie, eseuri și epigrame în antologia
„Contraste Culturale” (2017), precum și în
revistele “Eminesciana”, „eCreator”
și “Contraste
Culturale”. A fost distins cu Premiul I la concursul internaţional “Contraste Culturale” (secţiunea epigrame, 2016) și cu Premiul
II la concursul internaţional “Memoria
Slovelor” (secţiunea epigrame, 2017). Este membru al cenaclului literar “Luceafărul” din Giurgiu.
Volume publicate:
Rondeluri şi alte poezii (volumul de poezie, editura ETNOUS, Braşov, 2015)
Înţepături amestecate (volum de catrene satrice şi epigrame, editura STUDIS,
Iaşi, 2017)
Rondeluri 100+1 (volum de poezie, editura STUDIS, Iaşi, 2017)
Copyright © 2017 Dorel Sîrbu
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment