aseară am fost la nunta de aur a unor chitariști
se iubeau mult
s'au iubit toată viața cu dragostea măsurată
în forme de budincă
ca unele păsări din temperat continental
turbat
țipau unul la altul unul către celălalt amândoi către ceilalți
la nuntă nu venise nimeni
în temperat continental au loc crime zilnic
cu diferite obiecte de alamă și de bronz
păsările sunt legate între ele
cu corzi de chitară
instagramul are logo verde închis
eu scriu cu litere galbene
mașinile merg pe benzi de fosforat
cu roți de mătase
cu mine
eu scriu cu litere galbene
tu asculți cu litere roșii
țipăm unul la altul
unul către celălalt amândoi
către ceilalți
un grup de whatsapp pentru câini maidanezi
e o plasă de siguranță
în echilibru pe sfori subțiri
ca cele de care se agață liftul când se clatină
dobermanul vecinului
cu lăbuțele pe parchet
sapă după mine
un câine latră diferit când știe că nu ești
un om bun
o fântână e doar un loc prin care cântecele
încearcă să iasă din pământ
un câine latră diferit când îi e frică
mi'e frică
încă
ești un cântec blocat într'o piatră
un cutremur ce deschide
frigiderul în mijlocul nopții
mi'e frică de tine
cum nu mi'a fost niciodată frică
să locuiesc la un etaj înalt
într'un bloc cu bulină roșie
sau să curăț mâțele moarte
peste care ai trecut cu mașina
când le era mai frică
câinii simt cutremurele
latră cântecele lor în limbile lor subterane și
cântecul tău încearcă să iasă deschide pământul
cum încerc eu să intru în țeava de eșapament
o mâță zgribulită de frig
e iarnă și ustură
mi'e frică
bulinuțe
păstorii sunt încă reali
așa își fac mișcările
înainte de culcare
păstorii se roagă
din pământ iese o crenguță
prin ea comunicăm
sacadat
unii cu ceilalți
o mânuță rece pe sub pantaloni
& urcă
dumnezeu stă la un ghișeu
& numără mișcări
controlate mânuțe mici cu pământ
sub unghii caută
ce au îngropat în curte
acum un an
oile
sunt și ele reale & aici își țin dinții
& ochii
o cutiuță de chibrituri mărgăritar
poarta care se deschide în cer
de care știu doar păstorii
& bunica
scârțâie
Note despre mine însămi:
Miriam-Penelopa Georgescu: (n. 13 martie 2004, București). Am 19 ani și am absolvit Colegiul Național “Grigore Moisil” din București. Acum sunt studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. Am publicat versuri în revistele Golan și Echinox, precum și în antologia de poezie Săbii imaginare apărută la Decopertat. Îmi place mult să scriu sau să citesc ce au scris alții :) Poezia a fost mereu pentru mine un fel de plapumă grea; momentan încerc să îmi dau seama de unde exact trebuie apucată.
Copyright © 2024 Miriam-Penelopa Georgescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.