Poezii din volumul: Daniela Voiculescu – Wings (editura Napoca Star, 2023):
Lebăda gri, Evelina
fierbe lacrima în tei, de dorul verii
pe care a pierdut-o femeia... era un timp
săpat în anotimp, unde astralul respira
scânteia din absint, parfumul se lăsa
pe câmpul pasiunii, femeia era luna!
ce zgomot șterge adevărul, ce palpitații
hașurează lumea... miroase a singurătate,
bărbatul era soarele! rândunele albastre,
serafimi turcoaz, inimi ultramarin, sâni
din flori de in... suspin după suspin...
se deșiră vremurile, ciute rebele caută
valsul visat de tine, Grig! am rămas lebăda
gri, din poemul perlelor amare, tristețea
fulgului de nea, care nu ajunge în vis...
și valsează numele meu de dor, Evelina!
ce toamnă mi-a mângâiat destinul...
mereu cocori, mereu plecări, mereu dureri!
ce vară este vara care plânge fierbinte,
cu lacrima de tei? ce singuri sunt teii, Grig,
mereu uitați, mereu între lumi, mereu lacrimi
de mir, pentru îndrăgostiții care mor de dor!
și mă inundă albul, crinii din cupa viselor
violet... ești tu, Grig, puritatea stelelor,
din a treia mea viață! și cântecul tău
este potopul... dintr-un onix negru!
mi-e poftă de flori de bumbac
și de diamante negre... de valsul
ce se pierde în psalm, de tine, iubitule
etern, care mă crești în inima dorurilor
de cobalt topit în ochii de toamnă...
și mi-e dor, din ce în ce mai mult, de tine,
lume care te destrami, departe de sfințenie!
și-n inima mea de ambră, frunzele cad lin,
din galbenul intens al unui serafim de topaz!
și-n sângele arămiu ce curge prin al meu visător
octombrie... cascade aurii se desfac în treceri
spre rai! e atâta lumină, încât patinez la înălțime,
deasupra pădurilor multicolore! mă prefac într-un
abur mistic, de dulce îmbrățișare a tăcerii divine!
și mă văd, copilă... într-un leagăn de lumină...
așteptându-l pe Dumnezeu! vis foșnitor și surâs
de cer turcoaz, pe mătasea inimii de poveste...
Luna foșnea, ca toamna
în ochii ei, de onix nevinovat,
negrul călătorea încet, departe de lume...
și trecea prin sinceritatea ascunsă în Shambala,
era fumul din care s-au născut tectitele mult prea
devreme înnoptate... ea, căprioara de noapte,
asculta cum sosesc îngerii, le știa cântecul,
le aștepta duioasa piruetă pe axa lumii...
și luna foșnea, ca toamna, ca vraja dulce
a tăcerii de lup! nu mai exista foame... era
doar respirația universului, misterul ce învăluie
șamanul, fluviul mat, din lacrima de obsidian!
Wings
eu știu că am aripi... aripi de iubire.
am venit așa, cu ele, din India! inima mea
înaripată, dansând de fericire, de viață și de dor!
eu știu că am aripi... aripi de înger, aripi de condor,
aripi de fluture, aripi de cocor. aripi de libelulă,
aripi de pescăruș... deasupra apelor, visător,
zbor unduitor, aurul aripilor, povestea mea!
a fost odată... eu și Șeherezada, amintind
de nopțile cu ochi de păuni! smarald
și ultramarin, stelele din destin...
today, my name is Wings...
Visul ei, păpădia de smirnă!
valuri de nori, emoții de topaz, liane aurii,
povești țesute la un fum de lună... rotund!
tăcerea ei se asorta cu fașa arămie, încinsă
peste copilărie, unde locuiau alunele mari,
de caramel... ale sufletului blând! ea visa,
ea îndulcea tăcerile mele, șerpuitoare și
foșnitoare! visul ei... păpădia de smirnă!
între suflul magului Baltazar și fericirea ei,
se năștea Nirvana... și flacăra geamănă, acel
yin și yang, săruturi legate cu lanțuri de catifea!
și visa, cum visează cel mai dulce gri, visaaa...
păpădia de smirnă, lumină lină, mir de ambră...
și se topea tot cerul inimii ei, un fluviu din florile
raiului se lăsa peste îndrăgostiți, topindu-le
dorurile, visele, îmbrățișările, tăcerile, lacrimile!
ea pornea troienele de sânziene, zânele, horele!
și cel mai dulce gri o visa pe ea, legănându-se
printre stele, narcise și comete fosforescente!
ea, păpădia de smirnă a inimii mele, doar ea!
Sufi, cuminte stea de cicoare
știm că macii tremură în soare,
visând libelule și peruzele diafane.
știm că fluturii au zborul spre zbor,
dorul spre dor, amorul spre amor!
știm că mărgăritarele au aromă
de nou-născut, și-o lacrimă de lună
le ține într-o legănare... după soare!
și mai știm că primăvara stă între
primii ghiocei și ninsori de păpădii,
precum o lebădă îndrăgostită de elfii
care l-au botezat, albastru... pe april!
un cântec duios ne duce spre Voroneț,
pe aripi de rândunele și vise de copil!
știu că mi-am întâlnit liniștea în tine,
înger al blândeții, care topești crini
de ambră și miere! și mai știu să cânt,
violet, dintr-o salbă de toporași și cașmir
dulce, de miei! încet și rotitor, sunt derviș
călător pe o stea de cicoare! și te iubesc
cum iubește inelarul o verigă de platină,
din buclele lui Uriel... și te respir cum
te respiră tăcerile lui Rumi! profund
drum de meteorit acoperă totul, iar
cărăbușii parcă dorm pe răbdarea
unui sfinx... undeva, iubirile se țes,
cu un ac de abanos, pentru visătorii
care au rămas la tâmplele piramidelor!
Lacrimi răsucite, de mult dor!
a fost odată... poveste nepovestită.
drumul lung, argintat, tomnatic...
haina amurgită, spovedită... rară!
aerul lăsat de ochiul lui Rasputin,
săgeată de-abanos! tăcerea era albă
și suavă, cămașă cu rândunele...
a fost odată... nepoveste povestită.
și se țeseau îmbrățișări lungi, galbene,
perechi de gutui, perechi de greieri...
câmpii risipite pe frunze de nuc...
toamnele se lăsau pe o durere de inimă.
de dor de ducă, de șuviță ce șuieră cerul!
şi oriunde te duceai... alunii cântau albul!
alb de mult dor, lacrimi răsucite, multe!
Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Daniela Voiculescu
Citește aici poezii din volumele: Arșița iubirii, Fluviu arzând, Anastasis, Cleopatra
Citește aici poezii din volumele: Arșița iubirii, Fluviu arzând, Anastasis, Cleopatra
Copyright © 2023 Daniela Voiculescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.