Patent pertinent
Auzi,
Între hrana de suflet și mâncarea de viermi,
tu unde ai pune hotar?
După cină
hai să facem dragoste-n mojar.
Pisat, nisip mă scurg printre degete străine,
obișnuiam să râd când le numeai divine:
loterie, labirint prin seri,
film discontinuu din tablouri de veri petrecute la țară,
uitate în pod, mă scurg și în gât mi se pune un nod
auzind de la mese un clinchet de oase
uscate în pâlnii de sticlă lucioase.
Toți ceilalți discută nimicuri pe hol,
neștiind că cinstesc cu-n pahar de formol.
Când eram copil,
scara spre cer era la etajul patru.
Am crezut multă vreme că acolo intri
din cameră în cameră, ca într-o inimă,
și că scările cresc ca buruienile, fără vină,
din podea,
iar în camera cu pian,
pe balconul cu cearceafuri albe
și pe scările din tavan,
pe același fotoliu scorojit de catifea,
sorbind de prin pahare, cu brațul pe tejghea,
mă vedea câte-un vecin și tresărea:
- Încotro?
Acum, la etajul patru stai tu
și nu avem nici pian, nici vreun fotoliu călător,
doar un balcon cu cearceafuri albe pe care ne iubim din când în când, dar eu nu îți scriu despre asta.
(Toți studenții îți lasă poezii la ușă.)
Mai știi, iarna trecută era ger.
Tu lucrai în ture de noapte la teatru.
Mi-ai spus că mă iubești (în noaptea aia te-ai întors târziu acasă).
Erai răcită, capusneac pe masă,
abur blând și dedesubt un bilet striga flămând:
"și eu".
.jpg "Ioana Kalenka")
Străinii
Mă scutur de mine, de fluturi și flori.
- Dacă vrei poți să pleci, eu stau trează până-n zori.
- Taci, că-ncepe filmul!- da' nu e-n limba mea!
"Aici Radio Moldova",
dublez de pe canapea.
- Știi, singura magie pe care o cunosc
e rară și miroase visceral a tutun.
"Programul unu. Este ora nouă" - țigară,
cafea. La zece avem practică
și totul are brusc o formă concretă.
Noi doi împărțim sticlăria,
tricourile, dulapul de cărți, bucătăria
și tu tot nu știi de unde vin. Zâmbești:
- După semestrul ăsta, mă iei la București?
Subteran
Coincidență: te sun. se ia curentul.
Coincidență (bis): avem întâlnire, e dat naibii liftul.
Karma? ia-o pe scări.
La mine - la subsol - ora e alta. ceasul de pe noptieră
îți ticăie respirația, ca să ne sincronizăm.
Când va rămâne fără baterie,
am să urc eu la tine. O treaptă pe seară.
și treptele au să-mi sară de sub picioare,
iar când am să bat la ușa ta, o să cădem
amândoi
peste vecinul de la unu,
peste cel de la doi.
Cădem?
E petrecere la subsol,
acolo unde nici nu se zvonea că ora s-a schimbat
sau, mă rog,
că liftul era blocat.
Și uite așa, doi neîndrăgostiți au spart
o petrecere dată în cinstea iubirii lor,
care se conjugă la toate timpurile
și demontează toate miturile răcelii din subteran.
Copilului de pe Siret
Când am pus cruce peste groapă,
am luat în pumn pământ,
i-am dat să bea apă
și am ținut în palme pământul
până când viermii, gâzele și rădăcinile
mi-au sfâșiat carnea blândă.
Peste mândria mea flămândă,
am pus foc: obsesiv, brutal,
am modelat boțul, l-am legănat
și l-am așezat, să-ți tină loc de cap
apoi l-am izbit, l-am înjurat,
am înnădit cu el un somn și-un crap,
dar am rămas hidos. Debutul meu în artă
s-a ruinat la întâmplare.
"Știi, peste groapă ți-am plantat o floare
Dar te implor, nu îmi mai spune tată."
Note despre mine însămi:
Ioana Kalenka (n. 21 noiembrie 2002): Vin din generația ‘02 a unui oraș mic din Moldova. Mama m-a crescut acasă și în laborator, bunicii m-au crescut, mult prea târziu, cu inima și cumva am rămas cu sufletul agățat de un gard fără nume de la granița din Botoșani, pe care-l știu mai bine din poveștile lor. În timpul carantinei am învățat singură limba germană și, imediat după liceu, am început să studiez la Universitatea din Tuebingen. Am plecat cu gândul să obțin o licență și cu regretul că nu fac chimie - acum muncesc pentru două licențe. Am început să scriu de multă vreme. Înainte de a avea planuri serioase cu organochimia metalelor tranziționale, mergeam la toate olimpiadele și concursurile de limba română, la orice voluntariat la care aș fi putut să scriu. Acum sunt într-un Erasmus continuu, cu prețul că acasă nu mai e acasă și că nu mai am timp să mă reîntorc la rădăcini. Poate de asta am renunțat să mai arunc tot ce scriu...
Copyright © 2023 Ioana Kalenka
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.