În lumi paralele
Eram rădăcină şi veac
Și crin sălbatic eram
Din pământ izvoram
Și-n pământ mă-ntorceam
Cu dâre galbene de stele
Ce ajungeau la
Frunzele mele
Pe când dansam aievea
În lumi paralele.
Dimineţile mele
În fiecare dimineață
Petrec minutele
Până le absorb
Precum rădăcinile de copac
Apa zăpezii
Timpul îmi ține de cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
De cuvinte.
În fiecare dimineață
Petrec minutele
Până le absorb
Precum rădăcinile de copac
Apa zăpezii
Timpul îmi ține de cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
De cuvinte.
Subtilităţi
Când îmi voi
Locui trupul
Pe deplin
Voi înțelege
De ce tăcerile
Vorbesc
Iar cuvintele
Tac respirația
Sacadată
Ce-anunță
Trezirea la viață.
Când îmi voi
Locui trupul
Pe deplin
Voi înțelege
De ce tăcerile
Vorbesc
Iar cuvintele
Tac respirația
Sacadată
Ce-anunță
Trezirea la viață.
Cât mă doare...
Doare privitul
Stâncii cioplite
Fără nici un scop...
Privitul apei ce curge
Prin fiinţă...
Doare liniştea
Tăcerii tale
Când zgomotul
Îmi paralizează
Simţurile
Și nu sunt ȋn stare
Să mă ascund
După vise...
Doare privitul
Stâncii cioplite
Fără nici un scop...
Privitul apei ce curge
Prin fiinţă...
Doare liniştea
Tăcerii tale
Când zgomotul
Îmi paralizează
Simţurile
Și nu sunt ȋn stare
Să mă ascund
După vise...
Cuvintele tale
Cuvintele tale
Ape curgătoare
Dorinţele tale
Iarbă răsărită
În stâncă
Privirile tale
Minuni răsfirate
Prin univers...
Cuvintele tale
Ape curgătoare
Dorinţele tale
Iarbă răsărită
În stâncă
Privirile tale
Minuni răsfirate
Prin univers...
Strigătul toamnei
Rup gânduri în bucăți
Le-mpart cu tine
Doar poezia țese
O pânză albastră
Ca cerul senin
Și-o stea căzătoare
Ți-adoarme privirea
Sperând c-o să cadă
În inima ta.
E seară și miresme
De toamnă
Ne-nvăluie sufletele
Până la strigăt.
Rup gânduri în bucăți
Le-mpart cu tine
Doar poezia țese
O pânză albastră
Ca cerul senin
Și-o stea căzătoare
Ți-adoarme privirea
Sperând c-o să cadă
În inima ta.
E seară și miresme
De toamnă
Ne-nvăluie sufletele
Până la strigăt.
De ce laşi s-apună?
Zile sfârșite
Cu nopți întunecate
De lună ajutate
Și stele răsfirate
Prin gândurile mele
Zid de nuiele
Împletit din dorință
Din dor, din ființă...
Ce gânduri ascunse
Ce firi nepătrunse
Ți-atârnă în gânduri
De nu te mai bucuri
De ziua sfârșită
De noaptea-ndoită
De rugi și de lună?
De ce lași s-apună
Cuvânt început
Și spui c-a durut
Când ploaia de stele
E-n mâinile mele?
Ce drum de lumină
Aștepți să mai vină?
Copyright © 2021 Adriana Szilagyi
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Zile sfârșite
Cu nopți întunecate
De lună ajutate
Și stele răsfirate
Prin gândurile mele
Zid de nuiele
Împletit din dorință
Din dor, din ființă...
Ce gânduri ascunse
Ce firi nepătrunse
Ți-atârnă în gânduri
De nu te mai bucuri
De ziua sfârșită
De noaptea-ndoită
De rugi și de lună?
De ce lași s-apună
Cuvânt început
Și spui c-a durut
Când ploaia de stele
E-n mâinile mele?
Ce drum de lumină
Aștepți să mai vină?
Adriana Szilagyi (n. 10 mai, Dej): Specialist Relații Publice al Companiei de Apă „Someș” S.A. din Dej. Și-a manifestat afinitatea pentru poezie încă din adolescență, pe când activa în cenaclul „Ion Pop Reteganu” al orașului Dej (acest lucru se întâmpla în anii ’80). A urmat o perioadă de aproape 30 de ani în care nu a mai scris. Adriana Szilagyi a decis în 2019 să revină în peisajul poetic. Începând de atunci a publicat versuri în reviste de specialitate precum eCreator, Metamorfoze, Citatepedia ș.a. Activează ca membru fondator al Cenaclului literar “Trill” al orașului Dej. Volumul în pregătire - Puntea de lumină - va reprezenta debutul Adrianei Szilagyi în lumea poeziei moderne.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.