în șah (senti)mental
Unii spun că e din cauza hormonilor. Sunt femeie și asta îmi ocupă tot timpul
gândurile și mai ales
emoțiile.
câteodată mă cuprinde o tristețe imensă nu știu de unde vine
e familiară și în același timp nu-mi aparține.
Mă încurc în motive
ridic tonul&refuz introspecția.
Fug și mă ascund în spatele zidurilor nepenetrabile
paginile unor cărți care miros a anticariat și ecranul crăpat al telefonului.
Singurul mecanism involuntar, neașteptat
poemul nepremeditat, o aventură speculativă
un voiaj neplanificat&neorganizat
îmi iau bagajul și scriu
nu știu ce mă așteaptă.
câteodată mă cuprinde o tristețe imensă.
o știu ca pe buzunarul rupt din aceeași geacă de iarnă
(mă tot prinde pe picior greșit)
When I write I don’t know where I’m going
las următorul vers să o disimuleze, să mă surprindă
o înțelepciune furată de la Jericho Brown.
acesta ar putea fi un poem politic dar
toată disperarea pe care o simt
vreau să o transpun în ceva care să dureze
(sau cel puțin să rămână ca un reminder al eșecurilor depășite) vreau să mă închid într-o cutie fără găuri în care să respir
același aer nereciclat. omul poate rezista fără oxigen până la zece minute,
după trei e în pericol neurologic de transformare în
incapacitate.
E suficient. Mi-ajunge.
Dar dacă închizi ochii, lucrurile se derulează în continuare Și fără tine.
În toată lumea trupul femeii e the vessel of essence, puritatea întruchipată,
în pântecele criminale cresc monștrii care atunci când se nasc sunt îngeri cu aripi rupte. Și trupul femeii rămâne o cruce a făgăduinței și sacrificiului
în Polonia ne întoarcem în evul mediu și în România victimele violului sunt trase la
răspundere.
toată disperarea pe care o simt
vreau să o transpun în ceva care să dureze
(sau cel puțin să rămână ca un reminder al eșecurilor depășite) vreau să mă închid într-o cutie fără găuri în care să respir
același aer nereciclat. omul poate rezista fără oxigen până la zece minute,
după trei e în pericol neurologic de transformare în
incapacitate.
E suficient. Mi-ajunge.
Dar dacă închizi ochii, lucrurile se derulează în continuare Și fără tine.
În toată lumea trupul femeii e the vessel of essence, puritatea întruchipată,
în pântecele criminale cresc monștrii care atunci când se nasc sunt îngeri cu aripi rupte. Și trupul femeii rămâne o cruce a făgăduinței și sacrificiului
în Polonia ne întoarcem în evul mediu și în România victimele violului sunt trase la
răspundere.
probabilitatea iubirii prin analogie (inferența unu)
provocarea e să nu ți se facă niciodată dor de mâinile mici care învățau să cânte la chitară, de vocea subțire, gesturile mărunte care
au fost prea mult
treci de la o etapă la alta: una a recunoașterii, cealaltă a furiei în cele din urmă o resemnare care seamănă mai mult cu toate lucrurile pe care nu vi le-ați spus niciodată (sau pe care ți le-a spus, dar)
e ușor să evadezi, să dai cu seen, să-ți propui să te conectezi mâine, să nu-ți ceri scuze, să păstrezi gesturi opuse care să vorbească pentru tine
trăiești în epoca diatezi pasive: ei se înțeleg de minune, nu se ceartă niciodată și (continuat) ei nu își vorbesc, nu își împărtășesc unul altuia secretul fumatului pe ascuns
nu îi separă diferențele, ci asemănările. argumentarea prin analogie poate să te aducă doar în acest punct, cauți excepția de la regulă, faci inferențe involuntare, necesare
ea posedă iubirea, el seamănă cu ea, probabil că și el posedă iubirea
rezultă că
probabil vor împărți iubirea în mod responsabil, netacit, nevlăguit, ca doi performeri care trebuie să ajungă la atingere ca să-
și în aceeași măsură – probabil că nu.
provocarea e să nu ți se facă niciodată dor de mâinile mici care învățau să cânte la chitară, de vocea subțire, gesturile mărunte care
au fost prea mult
treci de la o etapă la alta: una a recunoașterii, cealaltă a furiei în cele din urmă o resemnare care seamănă mai mult cu toate lucrurile pe care nu vi le-ați spus niciodată (sau pe care ți le-a spus, dar)
e ușor să evadezi, să dai cu seen, să-ți propui să te conectezi mâine, să nu-ți ceri scuze, să păstrezi gesturi opuse care să vorbească pentru tine
trăiești în epoca diatezi pasive: ei se înțeleg de minune, nu se ceartă niciodată și (continuat) ei nu își vorbesc, nu își împărtășesc unul altuia secretul fumatului pe ascuns
nu îi separă diferențele, ci asemănările. argumentarea prin analogie poate să te aducă doar în acest punct, cauți excepția de la regulă, faci inferențe involuntare, necesare
ea posedă iubirea, el seamănă cu ea, probabil că și el posedă iubirea
rezultă că
probabil vor împărți iubirea în mod responsabil, netacit, nevlăguit, ca doi performeri care trebuie să ajungă la atingere ca să-
și în aceeași măsură – probabil că nu.
nimic nu e în neregulă cu mine
vreau să vorbim puțin despre sex
despre cum te masturbezi în tăcere în întunericul din cameră cum
te bucuri să vezi că nu ești singurul care decurge la metode neortodoxe de eliminare a
frustrării
am crescut cu toții cu edicte tacite implicite de gen
femeile nu se masturbează
bărbații nu plâng
femeile sunt isterice
bărbații nu bârfesc
femeile sunt blânde, răbdătoare, au grijă de copii, sunt capabile să aline Suferințe
bărbații conduc mai bine, sunt iresponsabili, nu pot să adopte copii singuri și au nevoie de o a doua mamă care să le panseze juliturile din genunchi de la
fotbal
ți se pare că totul e o boală dementă un soi de
consecință hormonală a mâncatului
puilor hrăniți cu concentrate
a peștilor crescuți în rezervoare tratați cu antibiotice ți se pare că masturbarea precoce precedă psihopatia
că dragostea pentru animale e un înlocuitor al afecțiunii umane că vocile abandonului&abuzului se miorlăie
și tu ai fost internat în spital cu o felie de salam și un ceai fără plante și tu ai supraviețuit bătăilor la curea și n-ai mai zis la nimeni
în loc de noul testament ar trebui să citim philip roth
vreau să vorbim puțin despre sex
despre cum te masturbezi în tăcere în întunericul din cameră cum
te bucuri să vezi că nu ești singurul care decurge la metode neortodoxe de eliminare a
frustrării
am crescut cu toții cu edicte tacite implicite de gen
femeile nu se masturbează
bărbații nu plâng
femeile sunt isterice
bărbații nu bârfesc
femeile sunt blânde, răbdătoare, au grijă de copii, sunt capabile să aline Suferințe
bărbații conduc mai bine, sunt iresponsabili, nu pot să adopte copii singuri și au nevoie de o a doua mamă care să le panseze juliturile din genunchi de la
fotbal
ți se pare că totul e o boală dementă un soi de
consecință hormonală a mâncatului
puilor hrăniți cu concentrate
a peștilor crescuți în rezervoare tratați cu antibiotice ți se pare că masturbarea precoce precedă psihopatia
că dragostea pentru animale e un înlocuitor al afecțiunii umane că vocile abandonului&abuzului se miorlăie
și tu ai fost internat în spital cu o felie de salam și un ceai fără plante și tu ai supraviețuit bătăilor la curea și n-ai mai zis la nimeni
în loc de noul testament ar trebui să citim philip roth
Ramona Boldizsar: A absolvit Facultatea de Filosofie și în prezent lucrează la o carte pentru copii. A publicat în revista Confesiuni, Revista de Povestiri, Litero-mania și Noise Poetry. Scrie pe ramona.boldizsar.ro despre ce citește și în fiecare sâmbătă citește un poem pe Instagram. Volumul “nimic nu e în neregulă cu mine” a fost scris în 2020 și a avut rol aproape terapeutic, ca un mecanism de protecție împotriva anxietății provocate de Covid-19.
Copyright © 2021 Ramona Boldizsar
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.