Duminica trupului
O altă femeie,
zidită în paranteza dintre
două tufe de levănțică,
s-a ridicat pe vârfuri
în văzul tuturor
spunând:
mă numesc Ana,
m-am născut din inima unei pietre,
numai florile m-au hrănit
cu săruturi pe picioare;
astfel nu am sorbit
întunecimea în duminica trupului
devenit mai apoi icoană.
******************
O altă femeie fusese zidită
în mrejele sorții
cu o durere surdă
în călcâiul drept,
cu o aripă diformă
în brațul stâng,
cu oasele înțesate de pedepse,
ce-i mușcau din corp,
adunându-i patimile
într-un alt colț al lumii.
în mrejele sorții
cu o durere surdă
în călcâiul drept,
cu o aripă diformă
în brațul stâng,
cu oasele înțesate de pedepse,
ce-i mușcau din corp,
adunându-i patimile
într-un alt colț al lumii.
Am descifrat în firele de nisip
dăruind
lumina sfeșnicului cuvintelor
căutând urma pașilor tăi
în umbra stelelor
în nopțile iernilor sufletului meu
flamura poemului pierdut
ce flutura în visul întâmplărilor
dincolo de zid
arzând mocnit
în inimi-ferestre.
dăruind
lumina sfeșnicului cuvintelor
căutând urma pașilor tăi
în umbra stelelor
în nopțile iernilor sufletului meu
flamura poemului pierdut
ce flutura în visul întâmplărilor
dincolo de zid
arzând mocnit
în inimi-ferestre.
Frânturi de amintiri
aparențe deghizate de timp,
zgomot de oase călcând,
suflete obosite,
pe căi șerpuite de vânt;
acolo, în povestea genezei,
în amfora râului,
când ceasurile ticăie într-un refren,
o idee nesață înmugurește din nou,
iar eu privesc lacomă cerul
pe marginea unui vis apus demult.
zgomot de oase călcând,
suflete obosite,
pe căi șerpuite de vânt;
acolo, în povestea genezei,
în amfora râului,
când ceasurile ticăie într-un refren,
o idee nesață înmugurește din nou,
iar eu privesc lacomă cerul
pe marginea unui vis apus demult.
După ani
Licoarea cucutei a eliberat ecoul filosofului
în valea întrebărilor bizare,
a tragerilor la sorți
când cerul lăcrima
pe străzile verii învelite-n lungi poeme,
biciuind astfel destinul mărunt,
sfârtecând adevărul
legilor altor veacuri
înainte de potop,
de mări despicate de vânt.
După ani, anotimpuri, zile, ceasuri
în adâncuri,
o alta metaforă a vieții va renaște.
în valea întrebărilor bizare,
a tragerilor la sorți
când cerul lăcrima
pe străzile verii învelite-n lungi poeme,
biciuind astfel destinul mărunt,
sfârtecând adevărul
legilor altor veacuri
înainte de potop,
de mări despicate de vânt.
După ani, anotimpuri, zile, ceasuri
în adâncuri,
o alta metaforă a vieții va renaște.
Într-o nouă dimineață
lumea se va oglindi
în tainele deznodate,
prin fantă va dezlega jocurile,
tăcerile la vecernie
cu cerul pe umeri
în trupu-i ofilit
așteptând să schimbe
semnificația zilei de mâine,
a mângâierilor pe muchie de cuțit.
în tainele deznodate,
prin fantă va dezlega jocurile,
tăcerile la vecernie
cu cerul pe umeri
în trupu-i ofilit
așteptând să schimbe
semnificația zilei de mâine,
a mângâierilor pe muchie de cuțit.
Destăinuiri
Din ochiul îngerului
curgea lumină pe chipul umbrei,
alunecând în fluviul de la marginea cerului,
alinând rănile,
ștergând vinovățiile,
înghesuind în cartea cărților
destăinuirile din trupul
mâinii stângi,
dorurile cuvintelor
din scrisorile lui Baudelaire,
tăcerea la spălatul picioarelor,
poemul oniric al lui Dimov
din veșnica reîntoarcere.
curgea lumină pe chipul umbrei,
alunecând în fluviul de la marginea cerului,
alinând rănile,
ștergând vinovățiile,
înghesuind în cartea cărților
destăinuirile din trupul
mâinii stângi,
dorurile cuvintelor
din scrisorile lui Baudelaire,
tăcerea la spălatul picioarelor,
poemul oniric al lui Dimov
din veșnica reîntoarcere.
Taina
Mulțimea e pustie
în tăcerile-i sihastre
oameni sau forme golite
de suflet și duh
la porunca mecanismului
în fusul tornadei.
Mulțimea așteaptă încă primăvara,
taina dezlegării unui destin
atât de fin,
în praful vremurilor odată în festin.
în tăcerile-i sihastre
oameni sau forme golite
de suflet și duh
la porunca mecanismului
în fusul tornadei.
Mulțimea așteaptă încă primăvara,
taina dezlegării unui destin
atât de fin,
în praful vremurilor odată în festin.
Alina Monica Țurlea (n. 29 aprilie 1979, Bârlad): Locuiește de mai mulți ani la Roma. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității “La Sapienza“ și un master în literatură, lingvistică și traducere, specializarea - limba și literatura franceză, cu o bursă de studiu, la Universitatea Sorbona (Paris). A publicat primul volum de poeme în limba italiană, La mia Quintessenza, în 2019, la editura Aletti. Alina Monica Țurlea este prezentă în mai multe antologii de poezie: Luoghi di parole (Aletti Editore, 2018), Le tue parole (Pagine, 2018), M’illumino d’immenso (Pagine, 2020) ș.a. A tradus în limba italiană (împreună cu Alesssio Colarizi) romanul Ciuleandra al lui Liviu Rebreanu (publicat la editura Rediviva din Milano). Alina Monica Țurlea colaborează cu ziarul italian Abitare a Roma (disponibil online) și cu revista de cultură, susținută de Institutul Cultural Român din Veneția, Orizzonti culturali italo-romeni. Alina Monica Țurlea a publicat din poemele sale și în revistele Arte (numărul 5, mai 2019), eCreator (iulie 2019) etc.
Volume publicate:
La mia Quintessenza (Editura Aletti, 2019)
Academia însinguraților (Editura Eikon,București, 2022)
Citește mai multe poezii aici: Alina Monica Țurlea
Copyright © 2021 Alina Monica Țurlea
Utilizarea integrală sau parȚială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parȚială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.