Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

2 dec. 2020

MĂDĂLINA GHEORGHE - APARTAMENTUL INIMII, PARFUM ȘI UMBRE

 

Mădălina Gheorghe - Apartamentul inimii, parfum și umbre (editura Ecou Transilvan, 2020): Cea de-a șaptea carte pe care autoarea o lansează la un interval scurt de timp, ne poartă din nou pe aripile iubirii care trece prin diferite etape ale eului personal, pentru că știm și am simțit cu toții că iubirea, indiferent pe ce treaptă s-ar afla, trezește sufletul la viață. O viață ce poate fi trăită în culori pastelate, cu dăruire deplină sau cu acea forță ce respiră ”prin imagini rămase în viață în albia timpului”. Și dacă am lua în calcul cifra șapte, care are mai multe semnificații, eu am văzut acest volum de versuri ca o radiografie a fiecărei zile a săptămânii în care iubirea se naște și moare, strălucește, mân¬gâie, desmiardă sau rămâne un vis frumos de fericire. Pentru a găsi sau regăsi aceste manifestări ale iubirii, nu trebuie decât să citești cu ochii des¬chiși aceste versuri, iar cu ochii minții să te regă¬sești printre rânduri. Nu este deloc ușor, dar nici greu de făcut acest lucru. Cel mai important este să reașezi în tiparul inimii momentele cheie ale iubirii depline prin care ai trecut. (Ovidiu Dinescu)


POEM 36 

Iluzia timpului comun 
s-a scurs prin clepsidra 
spartă de frică. 
O senzație de frig îmi cuprinde 
palmele inimii ce-ți ating 
surâsul plecat să se plimbe. 
Curcubeu de vise-ți trimit 
să-ți curme furtuna din suflet.


POEM 37 

Ești în lumina 
făr'de căldura râsului, 
ca un eretic 
ce-și ascunde frământatul gând păgân 
în voluptatea clipei. 
Te știu în flacăra 
cuvintelor rostogolite pe cearșafuri roșii 
și-n zâmbetul confuz al inimii, 
ce-și face programare 
la psihanalist. 
Din dorul ce-a plecat 
pribeag să fie 
pe un tărâm pe care-nfloresc aievea frici, 
tu îmi șoptești 
cu palmele-amândouă cuprinzând 
surâsul amintirilor comune: 
n-am să te uit, 
oriunde-aș fi!


POEM 38 

Un geam 
îmi e firescul început 
prin care trec în zbor spre tine. 
Din timpul meu 
își scutură iubirea floarea de pe ram 
și cere anotimpul să îl schimbe. 
Destinul tău își recunoaște vina 
de a lăsa sfârșitul visului 
la poarta umbrelor să-nchine frica.
 


POEM 39 

Din energia copacului-tată 
îmi iau combustibil să trec 
prin portalul alcătuit din pietre și semne. 
Observ regula trecerii dorințelor 
printr-un portal dimensional 
și în lumina emisă de plante 
îmi decupez veșmintele tristeții 
la pragul trecerii spre Mâine. 
Eu știu că dincolo de lume, 
unde gratii nu sunt la fereastra minții, 
unde sufletul 
nu este în stare de război absurd, 
ne-om recunoaște 
în scânteia clipei fără za. 


POEM 108 

Galopul soarelui 
cuvintele își lasă, 
veșmintele topind 
și orele își uită cuibul dragostei. 
Ascult sonete 
și pașii timpului din urmă 
își trec fiorii în alt timp. 
În parfumatul câmp al soarelui de mâine 
vreau să mă bucur azi 
de strălucire. 
M-așez în clipa care tace 
și-n recunoaștere mă duc. 


POEM 109 

Când nu-ți voi fi lumină, 
știu că-mi vei fi ce simt. 
Când n-am să am picioare, 
știu că am ale tale mâini 
să simt asfaltul ochiului ce-nchide pleoapa. 
Mă șterge cuvântu-ți 
din cartea tandrelor arsuri. 
Tristețea 
e o stare 
a cuvântului dor


POEM 131 

Este sezonul vaccinării, 
când negustorii clandestini 
vând iluzia stării de bine. 
Se vaccinează 
confuzele umbre, 
dorind să-și protejeze goliciunea 
de cunoașterea pură. 
Se vaccinează inimi 
în vântul toamnei, 
să nu-și simtă cărările 
vibrând a iubire. 
Se vaccinează visul 
de-a trăi liber, 
de frica flăcării necunoscute. 
Un cerșetor strigă trist 
la fiecare colț de stradă, 
sperând să fie auzit, băgat în seamă: 
- Împotriva fricii 
vaccinul-ușă care se deschide, 
fără scârțâit din balamale, 
este Iubirea! 


POEM 154 

Ce-ar fi 
de aș găsi în tine 
ochii-mi plecați în recunoaștere spre mâine? 
Ce-ar fi 
dacă-n curentul vremii 
am face adăpost în viața noastră 
iubirii ce ar stinge vechile dureri? 
Ce-ar fi 
de am lăsa furtuna vechilor dorințe 
să-și verse sângele 
pe alte câmpuri 
și-am prinde-n colier vise, 
speranțe populate cu săruturi? 
Ce-ar fi 
de am alege azi fiorul, 
lăsând cuvântul, gândul 
să-și uite mersul, timpul? 



Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Mădălina Gheorghe
Volumele autoarei pot fii comandate aici: Mădălina Gheorghe
Citește aici: Mădălina Gheorghe - Poezii

 
 
Copyright © 2020 Mădălina Gheorghe
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.