Inventez cuvinte, le șlefuiesc,
le mânuiesc ca pe niște scamatorii,
le adorm în mine și le dezmierd
ca pe niște sărmane aripi de echilibru,
le amestec cu visele printre lacrimi,
uneori le înlocuiesc
cu cele mai tăcute cântece
apoi le părăsesc, în urma mea rămân
silabele pustiite de sensuri -
e o convenție pe care o stabilesc
ca să fac loc timpului
și altor realități să se așeze în ele.
Tristețea
Tristețea e doar o stare
fără început și fără sfârșit
așa cum sunt senzațiile din copilărie
gravate pe caldarâmul minții
păsările care vin și pleacă sunt altele
numai noi suntem aceiași
numărând anii mamelor, fraților
după care ne așezăm la marginea zilelor
și reprivim îndoiala, fericirea,
durerea,
așteptarea,
adică tot alfabetul vieții.
***
Aș putea să plec
Ca și când ar fi ultima dată
Frica mă împinge încet, tot mai încet
Până când
Plânsul se înfige ca un cuțit
În pleura moale.
Până când zalele gândurilor se scufundă
Adânc, neștiute de nimeni.
Aș putea să plec
Fără să tulbur aerul
Dar mi-e teamă că privind peste umăr
Am să dau socoteală și umbrei.
Miros de spaimă
Nu-mi doream decât să fiu
un ochi în prelungirea amurgului
să văd până departe
cerul ca o zdreanță
șters din când în când
de catargele corăbiilor
spuma apelor niște bizarerii
scurgându-se galeș
peste plajele uitate
n-aș fi vrut decât să ating
acel vibrato al aerului
și luna înceată
marea să închidă geana peste noi
mirosind a lume bătrână și-a spaimă.
Pasărea
Uneori vine o pasăre
Și despică tăria cerului
Cu gândul ei risipind
Soldățeii nenorocului
Ai neodihnei, ai amenințării
Împrăștie semințele dorului,
Nesfârșitului și neobositului din mine.
Mă ia sub aripa ei și mă leagănă
Peste apele sălcii ale fricii,
Prin frigul aspru al neputinței.
Doamne, cu atâtea limite m-ai împresurat!
Ce-ai făcut cu carnea mea ?
Nu mi-au rămas decât ochii
Nu mi-au rămas decât aripile îngreunate
De spinii trecerii –
O zi și încă o zi, trec anii
Cum taie pasărea văzduhul
Cu aceeași tărie, o singură dată.
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Veronica Baciu
Citește aici: Veronica Baciu - Necuprinsul din așteptare
Pagini Facebook: Veronica Baciu/Vibrația clipei prezente
Copyright © 2020 Veronica Baciu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.