Roxana Neguț - Morții nu vor apă (editura Lumen, 2019): Volum de poezie simbolistă contemporană. Volumul de poezie
ilustrată îmbrăţişează şi analizează într-un mod nostalgic cele mai mari temeri
ale omului modern: teama de moarte, teama de singurătate, teama de eşec, teama
de suferinţă dar şi fuga de tristeţe. Un manifest bacovian trist şi profund dar
şi o radiografie poetică a omului modern.
Motto:
„Gândul morţii mă lasă pe deplin liniştit, pentru că am
o convingere fermă că spiritul nostru este o fiinţă pe
care
natura nu o poate distruge. Spiritul există din eternitate
în
eternitate, este asemenea soarelui care, deşi pare să
apună
pentru ochii noştri muritori,de fapt nu apune,
ci continuă să strălucească mai departe.”
Goethe
Cer
Uneori simt durerea cerului prăbușit
Sub greutatea astrelor
Și plânsetul lui în miez de noapte
Prin stele căzătoare.
Vuietul surd prin brațele lunii
Și atunci, știu că îl doare.
Uneori, văd cerul roșu
De atâta asfințit
Văd nori, năluci pe el
Îi simt tristețea sub o lacrimă de stea.
Și știu că-i amorțit.
Dar rareori, îl simt zâmbind
Prin mantia de nori
Prin umbrele lunii
Prin razele de sori.
Suspin de toamnă
Ultimul suspin al trandafirilor târzii,
Se pierde pe alei neștiute de toamnă
Se aprind petale, lasă-n urma făclii
Marș funebru în liniștea calmă.
Plâng trandafirii cu petale moi
Ce poleiesc aleea în noaptea caldă,
Plâng și bobocii, cei cu frunze noi.
Că n-au prins vara, petale să desfacă.
Ultimul suspin al trandafirilor târzii
Se pierde în liniștea de toamnă
Plâng trandafirii vara ce-a trecut
Petale curg, în liniștea calmă.
Gânduri
Scriu
Și totuși nu știu pentru cine scriu
Scriu pentru tine
Scriu poate pentru mine
În lumina unui apus târziu.
Scriu însă până când îmi vor sângera
degetele
Și le voi pierde
în lumina târzie a unui răsărit
Prea tăcut.
Rup idei, desfac gânduri
Colorez clipe în alb și negru,
în griuri
Creez un univers încă necunoscut.
Scriu și totuși nu știu pentru cine
scriu
Poate pentru un păpușar ce trage niște
sfori întortocheate
De acolo de sus,
din haosul de neclintit.
Vreau să scriu însă până când lumea se
va sfârși
Din toate lumile mele
Până când vor cădea granițe
Și se vor rupe momente.
Să scriu, să prind, să împart
Și să desfac cuvinte
Colorate, anoste, neutre, pierdute
sau
Regăsite
Să prind gândurile și să le închid
într-un borcan
Făcut din umbre și lumină
Și hârtie.
Și să le las
Să zacă acolo
Pentru sute și mii de ani.
Motivațională
Spun unii că nu mai există iubire pe
lume
Că toate sunt rele și ascunse în banale
tăceri
Că parcă e o fugă nebună și amăgire
Dar tu să nu-i crezi, dar tu să nu-i
crezi.
Spun alții că nu mai există bunătate în
lume
Că lumea întreagă e o haită de lupi,
Că vine sfârșitul și nu se mai poate
Dar tu să nu-i asculți, să nu-i asculți.
Spun unii că nu mai există în lume
credința,
Că-i goană nebună după bani și averi,
Că toți vor să pară dar nu vor să
fie
Dar tu să nu-i crezi, dar tu să nu-i
crezi.
Spun alții că nu mai sunt valori și
omenie
Că ne-am transformat în nemișcați roboți
Că pierdem viața, anii în tehnologie
Dar eu știu că tu poți, tu orice poți
Roxana Neguț (n. 1981, București): Scriitoare, poetă, jurnalistă. A studiat la Facultatea de
Filosofie și Jurnalism și a lucrat ca redactor șef, copywriter, content writer
și jurnalist la diverse publicații. Scrie literatură pentru copii, poezii dar
și proză umoristică satirică. Realizează “Cronica unui eveniment literar” în Revista Famost, secțiunea Cultură. În
anii 2018 și 2019 a fost desemnată că Ambasador literar în România al
fundației Cesar Egido Serrano din Spania. A fost distinsă Premiul
Prieteniei pentru basm românesc la Concursul Internațional Univers XXL
(2020).
Prezențe în
antologii:
Basme și poezii (editura Armonii Culturale, 2020)
Poezia 2020 (editura Art Creativ, 2020)
Poezia 2020 (editura Art Creativ, 2020)
Chaos, A poetry
Vortex (Local Gems Poetry Press, America)
Volum publicat:
Morții nu vor apă (editura Lumen, 2019)
Copyright © 2020 Roxana Neguț
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.