Daniela Oatu – Anotimpurile Himerei (Editura Timpul, 2019): Dincolo de creşterea valorii
literare, evidentă faţă de celelalte volume, Eternitate fragilă (2003)
şi Fantasmele Versului Rău (2017), cea mai recentă carte de poezie a Danielei
Oatu, Anotimpurile Himerei (Editura Timpul, 2019), îşi structurează poemele ca
pe nişte "poze ale îndoielilor zilnice". (…) Frapantă este la
autoarea Anotimpurilor Himerei capacitatea de a-şi reinventa poezia, cu
fiecare carte nouă, căutînd temelor "vechi" orizonturi noi,
dezvoltări, adesea, surprinzătoare. Daniela Oatu e o poetă la maturitatea
expresiei sale lirice, în deplina stăpînire a mijloacelor prin care poemele, ca
nişte poze ale îndoielilor zilnice, capătă o detentă metafizică, îmbrăcînd
cenuşiul teluricului cu albastrul înaltului; iar albastrul, cum spune Nicolae
Steinhardt, nu e o culoare, e şi el o linişte. (extrase din prefața
volumului - În caleaşca Himerei spre o lume dantescă – semnată de
scriitorul Ioan Holban)Între două puncte
S-aruncăm zarurile
între Cer şi pământ
puncte... puncte...
zbaterea noastră de aripi
puncte... puncte...
punctele fug din zaruri
pe trupul acestei buburuze
pregătită să se scuture
de gândurile mele negre
la şase-şase
eşti îngerul meu –
un punct în mulţime
între două puncte
zornăie toată înţelepciunea zeilor
între Paradis şi Infern –
rostogolire de zaruri
Iubire navetistă
Iubirea face naveta
între sufletele noastre de vacanţă
adusă de vânt
scrisoarea ta de azi – menajeră blondă
şterge-ntre noi conştiincios
câtă muzică a mai rămas
pe clapele albe,
clapele negre
între sufletele noastre de vacanţă
iubirea –
tren abandonat
Îngerul din curtea străbunicii
Străbunica mea locuieşte la ţară
după-amiaza ţine la somnul de frumuseţe
seara touches screen phone
să-şi fixeze ora de trezire 9,30
semn că şi cântatul cocoşului
a ajuns de râsul curcilor
pe la 11,00 cheamă orătăniile
să le dea de mâncare
uneori vine îngerul
şi-i ciuguleşte din palmă
în curtea străbunicii
timpul bate pasul pe loc
Paradisul Poeziei
Tot ce-i real
în fărâme de vise împarte
Himera –
pâinea poeţilor
cea de toate zilele
Pe sârma vieţii
S-a făcut târziu şi plouă
şi-n agenda mea de spectator
s-a supărat şi râsul pe bufon
printre rânduri bâjbâind fără umbrelă
Dumnezeu – marele jucător
s-a retras din scenă
cap sau pajură
pe sârma vieţii
cine mai întoarce pe ambele feţe luna
când într-un strop de ploaie
o furnică încearcă marea cu degetul
Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Daniela Oatu
Citește aici poezii din volumul: Înger în derivă
Copyright © 2020 Daniela Oatu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.