[urss, 1986]
într-un final ne-au îngropat împreună
pentru că iubindu-ne
plămânul care ne mai rămăsese
a tușit sec « până ce uraniul ne va
despărți »
[oriunde, 2020]
într-un final ne-au dezgropat
pentru că cimitirul se aglomera
de plămâni doi câte doi
atât de febrili
încât părea că se urau unul pe altul
am semnat o declarație pe dublă
răspundere
« da! încă ne iubim »
necenzurat
coșmarul care mă învelește mai cald ca un pahar de
vin&un somnifer cu gheață are un ochi ce-mi veghează somnul din care mă
trezesc într-o prezență în care tu faci dragoste cu altcineva.
nu te iubesc.
dar asta e doar temporar - vinul sub influența căruia poți
conduce un poem - asta e teoria ta - mimetică, pretinzi tu, lui Hipocrat.
te iubesc.
dar asta e doar temporar - somniferul cu gheața uitării
tale.
în concluzie dorm ghemuită, strângându-te în brațele care
pot frâna chiar și pe polei și fiind alăptată de o relație oedipiană ale cărei
retorici le cunosc și de la tine și de la el.
blind
date
deși îți spusesem să mă aștepți la
cinematograf
ne-am întâlnit la biserică
tu ai adus analizele apți pentru
darwinism
și eu biletele la 6 din 49
tu citeai cu interes dicționare
onomastice
în timp ce eu bifam numerele la loterie
probabilitatea urnei noastre comune
fotograful a avut timp doar de două poze
pe mine aprobând zâmbitoare povestirile
lui borisvian
pe tine imaginându-ți scurta istorie a
pampers-ilor
s-au aprins luminile proiecția aproape
credibilă
- tu?
- nu! tu?
- nici eu!
resemnați ne-am îndreptat spre canapeaua
cumpărată din ikea
morning
sex
partida de sex de dimineață
cununia religioasă de la prânz
stai! fantezia prelungită a nopții
trecute nu mai e
amândoi condamnați la eternul mimesis
îl citim pe oscar wilde pentru că
împreună am transformat
vinul, depresia, dragostea, mariajul în
artă
și arta nu imită nimic
da la unison
în noaptea nunții am jucat șah până
dimineață
și crepusculul i-a găsit pe nebun și
regină
poeți
paranoia
vecinul de peste stradă face baie numai noaptea
sunt deja 14 ani de când aud cum
desfundă chiuveta
din care avortonii îşi cer din nou
dreptul la moarte&săpun
« ar putea fi şi o vecină însângerată:
ziua la creşă,
noaptea şimr.muscolo »
sunt deja 14 ani de când știu că îi
place să se masturbeze
cu becul aprins
« s-ar putea ca sperma să fie
autogenerativă: să fie un blitz de brichetă
şi gata. din stilou curg doi arlechini
rezistenţi la mr.muscolo »
gata, mamă! m-ai
trezit numai ca să îmi spui că lumina la baie a fost aprinsă toată noaptea…aşa şi
ce dacă nu mi-a venit menstruația?
iubire
neprețuită
firul dus de la dresuri
fusta mini crăpată sub fese
autostrada șerpuind printre boscheți
motelul cu perdele transparente
rimelul amestecat cu lacrimi și fluide
prea adânci
o fac pe fata al cărei sânge șiroiește
dintre coapse
un arlechin fără ob-uri.
corona
sex
s-a înmuiat ca și cum ar fi văzut hiv în fața glandului.am
rămas fără cuvinte căci toată saliva mea fusese tandru canibalic sălbatic
aruncată – exact cum a vrut el – pe o angoasă neputincioasă și egoistă.
la breakfast am vorbit mult.fiecare pe tchat-ullui.cafeaua
mea a lăsat un zaț în care auzeam un repeat mincinos și verde. căci verdele îl
făcuse înainte de
« propoziția 1 » simpatic precum un inchizitor spaniol.
la plecare l-am întrebat « ți-ai luat tot? » hivincluded.
„am
uitat cum îl cheamă”
depresie mascată printr-un futai în care privești christul
răstignit balansând prin umori slinoase și te gândești că de pe crucea lui de
la grumazul lui „am uitat cum îl cheamă” te fraierește cu un orgasm de duzină
depresie mascată printr-un futai
și asta e viața
lumină
în etilotest
lumină legată de sinapsele mele
fii cel mai mic rău dintre relele
posibile
fii tamponul intracranian al unei limbi
străine și seismice
lumină din cupa distanțării
fii-mi pernă intrauterină
fii-mi regretul de a nu te fi descoperit
înaintea crimei străine de vinovăție
lumină
toarnă-mi sănătatea alternativă în
buretele minții
birocrație bacoviană
motto:
„sunt câțiva morți în oraș, iubito
(...) Încet, cadavrele se descompun” - covid19
îți spun doar atât
nu pandemia a omorât iubirea noastră
chiar crezi că dezmembrați nu ne-am fi
recunoscut
îți amintesc doar atât
noaptea în care am fugit în bodega la
care eram arondați
chelnerul ne-a făcut verighete din
dopurile de la șampanie
iar dimineață guvernul anunța stare de
urgență
îți spun doar atât
absența iubirii a omorât iubirea noastră
sângerează
înapoi
femeile uitate neîngropate
cu trupul din care buricul s-a retras
înfrânt
din care coastele înțepând când o vertebră
când un plămân
sângerează înapoi.
înspre bărbatul care nu sapă gropi
vor numai ca avortonii aruncați dintre
coapsele
acum slăbite și de ei.ei în a căror
groapă imaginară
ele nu se pot nici măcar ghemui
și de ei și de moartea amânată prea mult
să nu devină bărbați care nu sapă gropi
sângerează
înapoi [2]
îl iubesc pentru că a doua zi după vise
erotice lungi cât toate hematiile așezate în șir indian
oasele mele
mușchii mei
mintea mea
sexul meu
sunt în aceeași carie a
pământului
făcute ghem
atrofiați cât o hamsie
chircită într-un cub rubik
așteptând monocromia (x6)
își au acum o micuță groapă
pentru că grăbit și tardiv mi-a săpat o
groapă prea strâmtă
de-aia îl iubesc
Simona Stapan (n. 8 martie 1986): Absolventă a Facultății de Psihologie; în prezent, studentă
la Facultatea de Litere. A publicat în revistele literare Literadura (poezie,
2017, 2018) și eCreator (poezie, eseu, 2018, 2020). Simona Stapan a debutat
editorial în antologia Înzăpezirea cuvântului (poezie, editura eCreator, 2019).
Copyright © 2020 Simona Stapan (Simona Trăistaru)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.