Soarele și Luna
Fost-au vremuri de poveste,
Iar ce-a fost, azi nu mai este,
Așadar, a fost odată
O poveste fermecată!
Pe când plopul avea pere,
Și răchita micșunele,
Sărea – potcovit cu fier,
Purecele – pân’ la cer!...
Trăiau, mândri-ntr-un palat,
Stăpânind al lor regat:
Împărat și-mpărăteasă,
El – viteaz, ea – prea-frumoasă.
După ani de căsnicie,
Au sperat c-o fi să fie…
Însă chiar nici un odor
Nu venea în viața lor…
Și așa, trecând o vreme,
Începură a se teme:
Cum că vor îmbătrâni
Și nu vor avea copii.
Și-mpărăteasa mereu
Se ruga la Dumnezeu,
Să le dea o bucurie,
Un urmaș la tron să fie.
Dar o cioară, pe pervaz,
Auzind al ei necaz,
Zbură cu vestea cea mare
Tocmai la o vrăjitoare!
|
Și-mpărăteasa mereu
Se ruga la Dumnezeu,
Să le dea o bucurie,
Un urmaș la tron să fie.
Dar o cioară, pe pervaz,
Auzind al ei necaz,
Zbură cu vestea cea mare
Tocmai la o vrăjitoare!
Care mult s-a bucurat,
Despre cele ce-a aflat,
Și-a pus să prepare-n tuci
O licoare cu bulbuci.
Puse iarbă și cenușă,
Și gunoiul de la ușă,
Puse lână și venin,
Cu descântec tuciu-i plin:
„O să faci mândră crăiasă,
Din lume cea mai aleasă,
Dar vândută-mi va fi mie,
Fără-ai vrea, fără să știe!
Căci la douăzeci de ani
Ți-o voi lua pe doi-trei bani,
Și-i voi fura tinerețea,
Dându-i la schimb bătrânețea!”
Și râzând în gura mare,
Puse-n sticlă o licoare:
„Hai babușco, du-te-odată,
Să i-o dai s-o bea pe toată!”
|
Continuarea
aici (click pe imagine):
Versurile și ilustrațiile aparțin
autoarei.
Copyright © 2019 Magda Bălănescu
Versurile și ilustrațiile aparțin autoarei. Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.