***
ai luat cu tine doar amintirile -
câte au mai rămas
lăsând aici
scăunelul cu trei picioare
nu îţi va mai fi de folos
şi oricum
el trebuia să rămână aici
apoi ai încuiat încet uşa
trăgând parcă de timp
o dată...
de două ori...
şi ai pus cheia cu grijă
sub preşul ţesut
din cârpe colorate
ai inspirat adânc din aerul acesta
de toamnă târzie
şi m-ai întrebat
“acum, încotro
mergem fiule?”
***
te-am aşteptat să vii aseară
să-mi umpli gândurile mele
priveam cum iarna
ninge trist afară
punând în calea ta
un alb covor
de neatinse stele
şi-am fi plecat
pe pârtiile moi
strivind sub pasul nostru
neînceputele zăpezi
şi viscolul ar fi suflat
printre nămeţi
să nu rămână urme înapoi...
***
de aici
totul se vede printre zăbrele
cerul
iarba
valul...
de aici
totul se simte printre zăbrele
golul
speranţa
coşmarul...
de aici
nu poţi evada
decât într-o lume
în care nimeni
timpul nu mai măsoară
căci totul e cerul
şi noaptea
şi golul...
colind
colindă colindătorii
pe la porţi cu ivăre trase
fantome par casele părăsite
cu hornuri nefumegânde
şi fără acoperişuri
aici nimeni nu e candela să aprindă
nimeni icoanei ce-atârnă în cui
rugi să-i mai facă
zac mute cărţile roase de şoareci
doar vântul când bate filele-ntoarce
spulberă praful
atâta viaţă pe aici a trecut
şi cât de pustiu e acum
ferestre batante se-aud de departe
cam scârţâie noaptea până târziu
trec trişti colindătorii
pe la porţi cu ivăre trase…
ce
poate fi mai trist
(in memorian Alexandru)
ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet
încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui
faceţi linişte
o linişte atât de mare
încât doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele…
pe o frunză
uscată
pe o frunză uscată ţi-aş scrie
rând după rând
de toamna asta pustie
ce-mi picură-n gând
aş rupe-o apoi pe jumătate
să fie o toamnă la doi
şi poate cândva adunate
ne-om întomna amândoi
(poezii din volumul: Poeme întomnate)
George Ioniţă (n. 13 iulie 1954, Titu): A debutat editorial în anul 2000 (la 46 de ani)
cu volumul de poezie Panta Rhei (prefaţat de Cezar Ivănescu).
Autorul volumului La Baaad remarca în mod tranşant acolo, atât
inteligenţa poeziei de notaţie practicată de tardivul debutant (în sensul
pozitiv al sintagmei), cât şi autenticitatea şi sinceritatea ei debordantă la
nivelul trăirii. Creaţiile în versuri şi proză ale lui George Ioniţă au
primit, după debutul editorial, diverse distincţii şi diplome din partea unor
edituri şi reviste literare, fiind incluse în sumarul diverselor antologii de
gen, de la, să zicem, Surâsul crizantemei (antologia haiku-ului
românesc, Cluj, 2004), la Antologiile revistei Singur
(proză, Târgovişte, 2010, respectiv, poezie, 2014). George Ioniţă
este membru al Ligii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor
Târgovişteni.
Volume publicate:
Panta Rhei
(poezie, 2000)
Umbre (poezie,
2001)
Prizonierul uneo
clipe (poezie, 2003)
Labirinturi
(poezie, 2006)
Rănită, umbra mea
(poezie, 2011)
Cuvinte tăcute
(poezie, 2012)
Copyright © 2019 George Ioniţă
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.