Crepusculul acesta mă prinde mut şi
trist,
Însă prin vene-mi mai trece-un pic de
miere.
Drag şi dulce fluid cu sclipire de
ametist ...
Sufletul suferă o puternicã anemiere.
Am romzarin în vene şi-un suflet mocnit,
Şi-o dragoste pură arzând înăbuşit.
Cenuşă-n ochi şi-un suflet trist
Cu inima-n cer şi creierul în abis,
Am realizat că viaţa e doar un vis.
Artistul orb pictează un nud
Ploaie acidă, vânt dinspre sud
Artistul orb pictează un nud.
Sânge uscat pe pânză, rubin fluid...
Artistul orb pictează levitând în vid.
Resurecție divină, aripi de porumbel,
Artistul orb pictează un cerebel
Arbore al vieții, suflet ruginit,
Artistul orb pictează la infinit.
Fulger în templu, note de clavicord,
Artistul orb pictează un cord
Metastaze de amor, vorbe de dor,
Artistul orb îl pictează pe Dali
Salvador.
Esenţă de fildeş, glazură de uraniu,
Artistul orb pictează un craniu
Maxile de titan, talent congenital
Artistul orb pictează oase de cristal.
Lacrimi de îngeri, pene de corb
Artistul nu este nici pe departe orb
Pensulă sacră, falange de cleştar
Artistul orb observă arta binocular.
Dinspre rac spre capricorn,
Artistul orb pictează un admirabil horn.
Tropic de flori, cezariană pe Ecuador,
Artistul orb este atotvăzător...
Rapsodie Neuronală
În grădină am sădit zece neuroni de
argint,
Dendritele lor sacre au săpat un
labirint.
Talamus de argint, releu divin,
Levitez în abis şi la neuroni mă închin.
Templul vibreazã puternic în asfinţit
Mitoze şi blesteme blastice s-au
ciocnit.
Din altar, izvorul de miere curge
abundent.
Creierul este activat reticulat
ascendent.
Amprente de sinistru pornesc viorile,
Vânturile orbiculare pornesc morile.
Portalul cãtre absolut este deschis,
Iar eu resimt viaţa ca pe un vis.
Creierul glazuar de scoarţa cerebrală
E cântarul omenesc
Repară fără de încetare
Stările de ordin sufletesc.
Scurtcircuit în sistem, dramă în cortex
Neuronii ofiliţi sunt absorbiţi de
vortex.
Situs inversus absolut,
Creierul sădit în s-a prefăcut în lut.
Bun venit în inerţie,
Când rămân necunoscut
De nu se mai ştie
Cine am fost şi ce am vrut.
Limfă şi Narcise
Cranii ştirbe zac în sol.
Eu zâmbesc angelic, tu simţi fiori.
Se-mbată cadavrele cu formol
Iar tu crezi că e trist să mori ...
Priveşte senin cum Universul îl desfac,
Mitoze apocaliptice în zodia rac.
Lumea se sfârşeşte când toate inimile
tac,
Sistole ruginite, mecanismului vin de
hac.
Pe masa de operaţie a eternităţii
Sufletul se extirpează în abis.
Mozaic în interiorul cavităţii,
Petale de narcise răsar din pelvis.
Pe retină sunt blocate săruturi vechi,
pictate;
Hipercromie-n vis, opacitate în
realitate.
Reflex de amor, trandafir carnal,
Extrapiramidal - senzorial.
Curge limfã prin narcise,
Icter în şase petale triste.
Sevă toxică, legende scrise
Metacarpiene sacre, ametiste.
Iubeşte, iartă şi trăieşte
Clepsidra vieţii nimeni n-o roteşte!
Poiana cu narcise rămâne efemeră
Ne salută paşnic dintr-o viitoare eră.
Omul...
Omul ...
Cosmic bulgăre cu ochi de lut,
Astrologii lunare îl conduc spre
absolut.
Inima-i pulsează veşnic în quasar,
Faraoni sculptează chipul avatar.
Omul ...
Galaxie sacră de notocord centrată,
Ecou surd din stomodeum, sinistră artă.
Cu magmă-n cord şi sufletul geodă
Lacrimi de gheişă răsună în pagodă.
Iar eu...
Sunt doar un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ş-o culoare afară înăuntru putrezită,
Speranţe de ceară curgând pe obraz,
Şi mâinile încătuşate de un destin fără
haz.
În deflorabilele cadavre ce ne plâng
Tot ce e sânge se revarsă-n labirint
Ca viermi secaţi ne tragem spre nimic
Iar rozmarinul si mierea rămân veşnic în
gând.
Note despre mine însumi:
George-Gabriel Staicu
(n. 6 noiembrie 1998, Galați): Sunt student în anul 2 la Medicină
Generală în Constanţa. Într-o lume plină de ură şi monotonie singurul mod prin
care putem ieşi la suprafaţă este prin artă, orice formă a ei. Îmi place să mă
deconectez o oră de la rutina vieţii şi să mă cufund în artă. Îmi place să
împletesc medicina cu lirica şi să creez ceva unic, ceva care să stârnească
emoţie. Îmi place să studiez omul ca făptură, atât din punct de vedere medical
cât şi mai presus de atât. O abstractizare a concretizării este idealul
poeziilor mele. Nu sunt un as în asta şi nici nu doresc să fiu însă sunt
fericit când scriu şi asta e mai presus de orice.
Copyright
© 2019 George-Gabriel Staicu
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.