TEODORA GHEORGHE - MOARTEA ERA UN IEPURE ȘCHIOP

Teodora Gheorghe - Moartea era un iepure șchiop (editura Karth, 2013): Poeta descrie etape din viața ei, pune sentimente în cuvinte, se ”leagă” de nume cunoscute ale literaturii sau artei, într-un omagiu postmodernist, cum este cazul poemelor: Mărțișor de E. A. Poe sau Forevermore în care Poe își arată chipul și influența sau a poemului Tablou suprarealist, dedicat lui Dali. Tânăra poetă se joacă de-a rememorarea, de-a omagiul, pliază timpul, aduce în chip semiotic imagini ce nu mai aparțin unui Eu, unui trup, ci întregii lumi, întregului spațiu ficțional. Poe nu mai e doar un om care la un moment dat a scris, e autorul Corbului, e chipul cu mustață pe care și-l tatuează tinerii rebeli pe braț pentru a trăi mai intens literatura sau doar pentru a intra într-o categorie a celor pe care îi ating cuvintele lui. Teodora Gheorghe nu se tatuează, sau cel puțin nu se spune nimic în carte despre așa ceva, ci scrie, se folosește de cuvinte care nu aparțin nimănui, dar care amintesc de ceva, de cineva.

În căutarea lui Dumnezeu, a Evei cea dintâi, poeta trece prin ușa Alicei și intră într-o Țară a Minunilor, condusă de un iepure șchiop, și unde descoperă un copac aflat în mijloc, de unde o privește Adam, un tânăr fără chip pe care îl domină. Poezia ei are o atingere de feminism, de returnare a poveștii Genezei biblice: ”în ziua a șaptea mă odihnesc/ și arunc cotoarele de măr/ unul nimerește pe pământ;/ din el crește o femeie/ brațele ei se întind de-a lungul istoriei.// pot în sfârșit să dorm liniștit/ acum are cine să mă nască. (A șaptea zi, p. 66). Dumnezeu în care nu ne spune dacă crede are nevoie de o femeie pentru a se naște și metafora poate fi prelungită la actul creației literare. Motivul adamic apare în multe poeme și Eva nu reprezintă doar tentația, ci necesitatea de a cădea, de a mușca mărul, tocmai pentru a trăi. Și din viața de zi cu zi, banală, cu ceaiuri, plimbări, ploaie, toamnă, pantofi, iepuri magici se naște poezia. (extrase din recenzia semnată de de Ion-Valentin Ceaușescu pentru revista SemneBune)

Adiere

Zmeul meu a zburat

printre genele tale

până ce l-ai înghiţit

din greşeală

şi ai zburat şi tu

în ţările calde.

Legendă

Ai iubit vreodată pe cineva atât de mult,

încât să îi iubeşti degetul mic de la picior?

Atunci ţi-au plăcut şi umerii lui pe care

nu se sprijinea nicidecum universul vostru

aşa cum ai crezut

şi braţele ce ridicau palate din pielea ta

în timp ce tu visai la lucruri simple

frumuseţea lui

de unicorn olog

şi viermii din cireşele lui

şi viermii din cireşele tale

şi plimbările la sfârşitul cărora

rămâneaţi amândoi fără tălpi

pentru că vi le toceaţi

la capătul lumii.

Ţi-au mai plăcut

săruturile lui din colţul gurii tale

uitate acolo de la ultima beţie

de vorbe.

I-ai iubit degetul mic

pentru că ai crezut că şi el

îţi iubeşte degetul mic

dar ţi-ai amintit că şi povestea ta

este ca oricare alta:

două degete mici care iubesc separat

acelaşi picior.

Balanţa

Balanţa din templul japonez s-a clătinat
ieri
când pasărea phoenix a renăscut

din cenuşa altora
toţi zeii s-au închinat la ei înşişi
într-o beţie amară
văzând că balanţa nu le mai mergea
nimic nu mai era ca înainte.
S-a scumpit şi ploaia
şi tunetele din august
şi cenuşa morţilor
până şi otrava de şoareci
au urlat negustorii
s-au spânzurat de grindele caselor
gheişele şi-au făcut din yeni mărgele
şi s-au pus pe dănţuit
noaptea, pe cornul lunii.
Ieri
balanţa s-a înclinat prea mult
emisferele au dat cu zarul
şi-au schimbat locul;
doar ecuatorul a dormit liniştit
ca şi alte lucruri neutre din lumea asta.
Aştrii şi-au dat cu părerea asupra politicii economice
tot ieri
dinozaurii au poposit din preistorie
în Ţara Soarelui Răsare
ca să înveţe cum trece timpul.
Au evadat anii din clepsidră,
s-au învrăjbit secundele
istoria s-a rezemat de ziua de Ieri
iar războaiele mondiale au inundat templele;
a înnebunit balanţa!
tâlharii s-au luat de mână cu fecioarele şi călugării
balanţa din templul japonez s-a cutremurat
ieri
când iubireaa ieşit din trupul îndrăgostiţilor
şi s-a îmbrăţişat cu ura
chiar în vechiul testament!
când omul a tuşit o dată convulsiv
şi a rămas fără suflet
când Buddha s-a hotărât sa joace tontoroiul
cu alţi zei ieşiţi la pensie.

Ieri
echilibrul a fost înmormântat
lângă osemintele marilor filosofi
(a fost o slujbă scurtă şi anostă)
Dar AZI
balanţa nu se mai clatină
echilibrul a înviat la ora 6 dimineaţa
şi totul e cum a fost
iar noi stăm înfioraţi pe câte un talger
şi aşteptăm să vină sfârşitul lumii...

Atemporal

Prima oară când te-am văzut

erai făcut din timpi morţi

şi moţăiai pe limbile străine ale unui ceas.

Tic-tac, tic-tac

Tu tic şi eu tac

pentru că nu s-au inventat cuvintele

în această lume a noastră

numai secundele

primele

care mi-au spus numele tău

un, doi, trei, patru,cinci

Ţi-am spus pe scurt Undoi

numele meu era Mai-trei

născută primăvara

dintr-o floare de tei.

De câtă vreme eşti aici?

te-am întrebat

numărând pe degete clipele somnului tău

Tac-tic, tac-tic ai susurat

iar eu te-am crezut pe cuvânt

şi pe timp.

Omul fără cap

Omul fără cap aleargă pe străduţe cu melci roz

în urma lui suflă vântul

în faţă nimic

simte că e gol, că-i e sete

mai dă-mi o fântână de vise

îşi zice

a secat demult izvorul din cana de ceai

nici vaca nu mai dă ploaie

omul fără cap se plimbă pe-o uliţă goală

parcă i-ar lipsi ceva

nu ştie dacă e el sau e altul

şi unde se moare frumos.

îşi îndoaie trupul şi se dă de-a dura

pe străduţe cu melci roz.

de sus, de la un geam, Chopin îşi scutură partitura

pe omul fără cap îl loveşte un do-mi-sol-do

şi se-opreşte.

prin şanţuri curge o inimă.

nu-i mai e sete

nici vis

nici ştiinţă.

ia inima şi-o închide într-o cutie

iar luna îi face cu ochiul.

inima se zbate şi face giumbuşlucuri

şi omul fără cap o scoate şi-o înghite

ca pe-o bomboană de mentă.

de sus, de la un geam,

atârnă un cupidon de hârtie

cineva grăbit îl ajunge din urmă:

uitaţi, v-am adus un cap

dar omul se dă de-a dura

şi fredonează un blues:

nu, mulţumesc, azi m-am jucat destul.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Teodora Gheorghe

Copyright © 2019 Teodora Gheorghe

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.