câteva
hârtii mototolite
număr liniile covorului. sub papucul stâng
o furnică încă dezleagă mistere.
praful se crede stăpân. peste
noapte am să rămân totuși
la tine. măcar liniștea doarme
sub geam. greierii se dau
cu capul de plasă. lampa scoate fum galben
număr liniile covorului. sub papucul stâng
o furnică încă dezleagă mistere.
praful se crede stăpân. peste
noapte am să rămân totuși
la tine. măcar liniștea doarme
sub geam. greierii se dau
cu capul de plasă. lampa scoate fum galben
puțin.
ne cunoaștem totuși de-o vară
prea multe
ceasuri într-o singură casă
toată
ziua dorm ticăind lent ca un sforăit de pisică
noaptea
însă
de
cum se trezesc încep să se strige în
șoaptă
au
ele un fel al lor de a-și vorbi
spre
miezul nopții devin romantice
își
fac declarații
se
iubesc medieval
toate
erau în regulă
înainte
de-a aduce în casă un ceas distins
cu
haina maro ca un frac pe peretele din sufragerie
uneori
îl surpind uitându-se prin ușa întredeschisă
la
ceasul mov
care
tronează peste masa din bucătărie
își
dau mereu întâlnire
lângă
timpanul meu
au
acolo o bancă pe care stau până spre ziuă
foarte
aproapte de un nerv care le servește
de
leagăn
și
vorbesc
vorbesc
vorbesc
prea
multe ceasuri într-o singură casă
au
timp să-și vorbească o noapte întreagă
Urc
disec
fericirea în zori
rup
singurătatea în două și-ți dau și ție o bucată
(ca
pe feliile alea mari de pepeni roșii
pe
care le mâncam cu poftă în copilărie)
egoismul
nu ne ajută la nimic
închid
repede fereastra vântul de primăvară e un hoț
apoi
urc în grabă pe scara întinsă de Dumnezeu
la
fiecare treaptă întorc capul de teamă
să
nu mă tragă nimeni înapoi
torc
lumea din caier o fac ghem și-o arunc
aici
spre fericire nu mai crește iarba din pământ
crește
din părul meu
ochii
au devenit oglinda celorlați
iar
eu trebuie să separ înțeleptul de urât
mâinile
mă țin de scară
apuc
cu mintea toate întâmplările
și
le depozitez în talpa unui papuc
urc
cine
o fi pus fericirea tocmai la capătul scării
urc
urc
urc
***
sunt
matinală
fierb întotdeauna cafeaua la 6.30
ca și cum aș lua din răsărit
pulsul zilei
de azi
încep exercițiile yoga
inspir insomniile ca pe o iarbă specială
pusă într-un caiet la presat
între degete scutur defectele altora
ale mele coboară-n infern
pentru purificare
fierb întotdeauna cafeaua la 6.30
ca și cum aș lua din răsărit
pulsul zilei
de azi
încep exercițiile yoga
inspir insomniile ca pe o iarbă specială
pusă într-un caiet la presat
între degete scutur defectele altora
ale mele coboară-n infern
pentru purificare
cred
Incantație pentru re-facerea lumii
răsare-mă
roșu
într-un
lan plin de grâu
să-ți
pot săruta dimineața
răsare-mă
verde
la
capăt de lume
să
pot săruta tot deșertul
răsare-mă
mov
într-un
magic apus
să
pot săruta așternuturi
răsare-mă
galben
în
ierni diafane
să-ți
pot săruta sărbătoarea
răsare-mă
alb
într-un
gând translucid
să
pot săruta fața lunii
răsare-mă
negru
într-o
mare de fluturi
să
pot săruta răsărituri
Căutare
Arcadele
inimii au căzut intempestiv
peste
prăpăstiile absolutului
și,
fără să le mai caut, dau mereu peste ele
lovindu-mă
peste fericire,
rămășițe
inerte și incomode,
prietenii
sparte în cioburi,
inegale
ca măsură și sentimente
regrete
absolute
regrete
de timp pierdut inutil în cautarea
unor
semeni care să te înțeleagă,
regrete
de suflete puse în farfurii de ceară parfumată
lăsate
în bătaia vântului de primăvară.
și,
deodată,
singur
la
marginea de sud a Universului
orbecăiești,
aiurea, iarăși și iarăși după alți semeni
iar
la final, de fiecare dată,
doar
cioburi
cioburi
de vorbe diforme, lepădate la întâmplare
ca
pe niște copii, în plină stradă.
cioburi,
care
te înțeapă în picioare, în inimă și în minte,
cel
mai tare în minte.
se
aud la nesfârșit ca un arcuș defect
scârțâind
aiurea în părerile de rău,
căscând un hău infam în mijlocul liniștii.
dar
nu te înveți niciodată minte,
poate
durerea asta absurdă a început să-ți placă
sau
pur și simplu ai vrea să știi ce se ascunde
la
capătul de nord al Universului...
căutare,
o
veșnică și inutilă căutare!
Dorința
Aș vrea să mă strecor
în
sufletul tău,
să mă
lipesc cu trupul gol
de
cel mai ascuns gând al tău,
să ne contopim
și
să fim una
eu
și
gândul tău cel mai ascuns.
Aș vrea să-ți pipăi
cu mintea
cea mai infamă dorință,
iar
gândul meu cel mai albastru
să-ți picteze pe suflet
pistrui multicolori,
până
o să devenim un curcubeu
eu
și cu sufletul tău
Îți promit
dacă-ai
să vii
promit
c-am să te plimb
în
Carul Mare
căci
cel Mic s-a stricat la plimbarea trecută
o
să servim
o
ceașcă cu lapte din Calea Lactee,
iar
un menestrel amețit
o
să-ți cânte o baladă
din
constelația Lira.
dacă-ai
să vii,
promit
c-am
să-ți fac un cadou inedit,
am
să-ți dau voie să omori o stea
deși,
sper
să n-o nimerești
pe
cea hărăzită mie.
***
înghit
cu duiumul
pastile
anestezicele
pentru suflet au gust
de
omizi care nu vor deveni niciodată fluturi
vulturii
îmi arată cum să respir nori
fiecare
alveolă scoate apa din pietre
sunt
un ocean
Note
despre mine însămi:
Valy
Lorela Buța:
M-am născut în anul 1971 în localitatea
Murgeni, județul Vaslui. Am absolvit Facultatea de Litere din cadrul
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și funcționez ca profesor de Limba
și literatura română la Liceul Tehnologic ”Ghenuță Coman” din Murgeni. Am
debutat cu poezia ”Dorință” în revista Arcad@, în anul 2008, iar editorial în
anul 2016 cu volumul “Sentimente
divergente” publicat la Editura Sfântul Nicolae din Brăila. Am mai publicat în
reviste literare de specialitate precum Conta, Litere, Oltart, Sintagme
Literare, Repere Literare, în antologiile „Expresia Ideii - Călător prin stele”
(vol. VIII), “Anul Ovidiu”,
„Rezident în țara cuvintelor”, dar și în volumul „Peregrinări” (ediție online
by Hopernicus). Am obținut Premiul Asociației ”Clubul Expresia Ideii”, Mențiune
pentru Poezie pentru copii acordată de Editura Paralela 45, Premiul I la Concursul
de poezii “Andrei Mureșanu”,
Premiul II la Concursul de creație literară ”Pe drumul de costișă - Ștefan
Ciobotărașu” (Vaslui).
Copyright ©
2019 Valy Lorela Buța
Utilizarea integrală
sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.