te trezești
printre cuvintele altcuiva
creierul tău e floarea soarelui. se întoarce
e o tavă argintie
cu mânere din aur. servește licori miraculoase
e în poziție de meditație. încremenit
ca un animal împăiat
o sculptură scobită în quartz
un suport de raft
într-un magazin de antichități din
midwest
la marginea autostrăzii
unde curg poveștile live
printre clinchete de brățări
pe încheieturile grăsuțe
ale localnicelor ultra bronzate
revenite de prin vacanțe
cu pleoapele grele
duhnind a alcool și a vise
cineva din san jose california
a câștigat săptămâna asta 533 de
milioane la loterie
hehe măcar în visul tău
nu apar niciodată
consuli corupți fără șosete
profesori universitari plângând la
catedră
doctori atârnând de ațe dentare din vârfuri
de zgârie-nori
lacuri secate cu pești morți care încă mai
dau din coadă
oameni fără degete întorcând pagini de
cărți cu cioatele
acum mintea ta face o săritură
tsukahara cu întoarcere de 180 grade în primul
zbor
și salt grupat înapoi la al doilea
un jazz.
te scutește de toate nedreptățile lumii
îți oferă un cadou
într-o cutiuță de catifea galbenă
îi pui o etichetă
cu litere scrise într-o caligrafie
desăvârșită
o așezi lângă celelalte. nu le vei deschide
niciodată
îți mai dai singur o șansă. reinventează-te!
*
nu-mi vorbi
nu-mi mai vorbi domnule Larkin
despre tinerii dansatori și mișcările lor
solemne
prin aer
imitând fulgii de gheață
nu voi sta aici să te-ascult cum
proclami
că nimic nu se-ntâmplă
nicăieri niciodată
am adunat bănuți pentru un taxi sunt liberă
să plec
de îndată ce-mi voi aminti numele cartierului
și data de astăzi
fii fără grijă n-am să adorm
n-am ațipit niciodată stând în picioare
cât despre pâine și bolta înstelată
numai de bine
deși nu pot să nu observ
cum “de jur împrejurul universului
au fost ridicate ziduri foarte înalte”
le voi sparge cum sparge puiul firav coaja
de ou
și voi da de pământ
ne vom hrăni
unul cu altul
*
etaje
ușa biroului de la etajul al treilea nu
mai stătea închisă
foarte curând își va lua rolul
de vice-președinte în serios
va coborî la etajul al doilea
va intra în fiecare încăpere
ascundeți repede mâncarea
nici o firimitură să nu găsească
se șoptește pe coridoare înaintea & în
urma lui
la primul etaj sunt birourile contabililor
și a celor de la resurse umane
îi auzim pașii tot mai aproape
ascundem repede pungile cu mâncare
aruncăm pe geam mini-frigiderul din
biroul gol de pe colț
zgomotul ciocatelelor zdrobind podelele abia
se mai distinge
se va opri pentru o secundă
în fața clădirii
înainte să plece acasă
*
exerciții
în jurul meu totul se dizolvă de
dimineață îmi fac timp
pentru câteva exerciții
încep ușor și simplu prin a mă întreba fără
să ridic din sprâncene
fără să mă pufnească râsul
de ce-am fost lăsați aici
liberi
sub soarele harnic ca un lucrător din
clasa de mijloc
ni se pregătește a doua zi
a treia zi mereu următoarea
all work and no play
în Mumbay oamenii poartă măști chirurgicale
pe gură
să nu înghită insecte atunci când respiră
“cine le hrănește insectele?”
În mijlocul lumii ești
adormit
ca ciobanul Endymion
într-o peșteră din Mt. Latmus după sărutul
Selenei
în mijlocul lumii însă ții fereastra închisă
vrei să-ți duci mâna la frunte
lași asta pe mâine
Adela Rachi s-a
născut la 21 iunie 1974 în Arad. După absolvirea facultății a lucrat ca jurist
în administrația locală din Timișoara până la emigrarea în S.U.A. din vara anului
2002. În prezent locuiește în apropiere de Chicago, împreună cu soțul și cu cele
două fete ale sale.
Adela Rachi a debutat în 2014 în revista Itaca și
cu o pagină de poezii publicată în revista Acolada. A debutat editorial
în 2015 cu volumul “Deșertul albastru”, publicat în colecția “Gheorghe
Grigurcu vă recomandă” (editura Pleiade, Satu Mare). În 2017, la aceeași editură,
a publicat și cel de al doilea volum de poezii, “luminile altor orașe”.
Copyright © 2018 Adela Rachi
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.